Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te
dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Ps. 42:1.
Cerbul aleargă la izvor,
Însetat de ape.
Sufletul cuprins de dor,
Vrea să se adape.
Ape cristaline caută,
Cerbul însetat.
Viață fără tină caută,
Sufletul salvat.
În ape-i viață, e vigoare
Cerbul știe bine.
Sufletul dorit să zboare,
Vrea 'nălțimi divine.
De-i secetă și ape nu-s,
Cerbul se va stinge.
Un suflet fără de Isus,
Înălțimi n-atinge.
''Nu-mi opriți calea spre ape!
- Sufletul suspină… ,
Cerul plouă, vrea s-adape,
Care-mi este vina? ! ?
Din Creator sunt! Vreau ce-i viu!
Otravă nu-mi mai dați!
Pășuni verzi, nu pustiu
Salvați-mă! ! ! Salvați! ! !’’
Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată! Apoc. 22:17.