O inspirata poezie a intrebarilor, teodicee, de ce este cateodata cerul innourat, de ce trecem prin stari de tristete, "de ce e crucea tot mai grea..." Si totusi, poetul gaseste singur raspunsul scriind frumos cum ca "Pe cale-s spini ascunși în flori/Furtuni cumplite adeseori/și vremea-i vitregă și rea/
Dar Tu rămâi lumina mea..." Dupa nori vine si soarele si dupa cum scria marele poet crestin Traian Dorz, norii sunt trecatori, dar soarele este vesnic. Felicitari, har si multa inspiratie.

O declarație de dragoste pentru Domnul, un legământ de încredere, care ne mișcă pe noi, dar mai ales inima aleasă a Mântuitorului; cu atât este, deci, mult mai prețios pentru eternitate....