I-am așteptat ca pe smochin!
Urcă colina cu plânsul în barbă,
Anevoie, căznit se pornește,
Bătrâna cu ochii în lacrimi
Și rugi murmurând,
Spre Domnul, suspinu-și grăiește;
..Sunt tot eu Mărite, cu-ai Tăi pribegiți
Ce-mi țin iubirea-Ți 'n văpăi,
M-apasă și judecă fără arginți
Da-s, tot aceia, ''îmbrăcații... ca sfinți''.
N-au mai oprit cazna-apăsarea,
Iar biciu-i tot pornit...
S-aducă dureri și lacrimi amare,
Suspine fierbinți.
I-am adunat în rugi, la masă i-am pus,
Merindea-Ți nu le-a lipsit niciodată.
De la masă s-au ridicat sătui dar,
N-au încetat să mă bată.
Iubirea-Ți!
Aceasta mi-e partea și pentru ea,
'Mi primesc ura, apăsarea, răsplata,
Dar, sunt gata să sufăr din nou,
Tată, sunt gata!
'-Copila Mea, ce porți în rugi înlăcrimate
Pe cei ce huzuresc la masa-ndestulată
De ale cerului bucate,
Eu știu și văd din ceruri, tot!
Când planuri-și fac, înjunghie ca hoți.
Știu când aprinzi opaițu-n plâns,
Aud și vorbele lor, ură, apăsat scrâșnit,
Aud din răzbunări planuri murdare,
Făcute-n locuri fără soare.
Știu c-ar dori să nu mai fii...
...S-ajungi în locur'le pustii...
Le-am auzit osânda-n orice vreme,
Ce-au hotărât în dreptu-ți fără a se teme dar,
Mai rabd-un pic, că în grădină,
'N curând, Stăpânul ar' să vină,
Cu mâna-I sfântă să plivească,
Ca iarba rea să nu mai crească.
I-am așteptat ca pe smochin!
S-aducă roade dulci și coapte,
Dar au rămas doar frunzăriș
Cu vorbe-n noapte și necoapte...
Am mâna-ntinsă către rădăcină!
Să scot ce-i rău, murdar, și suflet de neghină.
Să îngrijesc așa cum am promis
de scumpa Mea grădină.
...E-aproape întuneric peste deal,
Bătrâna-nfrigurată-ncet coboară...
Pășește rar în boabe-rouă,
Cu gândul la iertări și gândul o-nfioară...
7 iunie 2017, Wisconsin
Cu vorbe-n noapte și necoapte.../Am mâna-ntinsă către rădăcină!" Desi nu era timpul culesului, Domnul ne cere sa fim pregatiti ca nu stim ora cand El va veni, sau ora cand noi vom trebui personal sa ne intoarcem in lumea de apoi. Poezia este narativa, plina de lirism si de imagini deosebite de frumoase si intersante. Felicitari.