- Orbul Bartimeu
- Marcu 10:46 Au ajuns la Ierihon. Şi, pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos, lângă drum, şi cerea de milă.
- Marcu 10:47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
- Marcu 10:48 Mulţi îl certau să tacă, dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
- Marcu 10:49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
- Marcu 10:50 Orbul şi-a aruncat haina, a sărit şi a venit la Isus.
- Marcu 10:51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
- Marcu 10:52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.
L-am întâlnit pe Bartimeu
Autor:
Viorica Mariniuc
|
Album:
In principio erat verbum...
|
Tematica:
Incurajare
Resursa adaugata de vimara62 in 21/06/2017
Resursa adaugata de vimara62 in 21/06/2017
Referințe
La capăt de lumină și culoare,
Pe nor de alb și pat de curcubeu,
Acolo unde dragostea nu moare,
Unde-i găsire, dor și așteptare,
L-am întâlnit pe orbul Bartimeu.
Privea în gol spre umbra înserării,
De unde vin luceferii și-și sorb
Porniri voinice către largul zării...
Eu l-am privit surprins, dând glas mirării:
-Dar, Bartimee, tu ești iarăși orb!
-Și ce-i orbirea, omule de jos,
Când îți începe-n duh Împărăția,
Când te-a atins pe ochi Isus Hristos,
Te-a declarat atoateputincios
Prin El, cu El, cu toată veșnicia?!
-Dar bine, e un dar ce ți-a fost dat
Și-acum din nou tu ți-ai pierdut vederea!
Ce crâncenă greșeală, ce păcat
Îți lasă universu-ntunecat
Și-n noapte-adâncă-ți risipește fierea?
-Tu, omule, deprins cu bunătatea
Pe care ți-o dă Tatăl zi de zi,
De câte ori I-ai lăudat dreptatea
Când ai simțit în vene claritatea
De-a ști ce ești și ce-ai putea să fii?
Născut din foc și-nvrednicit de mila
Acelui care-n foc m-a mântuit,
Spre El îndrept și mintea, și pupila,
Căci inima-mi gonește către fila
Pe care-a scris ce-n taină mi-a șoptit.
Vezi tu, atâția ochi răsar în mine
Și-atâtea imnuri pot ca să îngân!
Un cor de îngeri în urechi îmi vine
Și mii de flori de aur și rubine
Le mângâi cu toiagul de bătrân.
Și a mai spus: -Doar una e cărarea
Care te duce drept la Dumnezeu...
L-am întrebat ca să-nțeleg mustrarea:
-Dar spune-atunci, ce este vindecarea?
-E Raiul - spuse orbul Bartimeu.
Pe nor de alb și pat de curcubeu,
Acolo unde dragostea nu moare,
Unde-i găsire, dor și așteptare,
L-am întâlnit pe orbul Bartimeu.
Privea în gol spre umbra înserării,
De unde vin luceferii și-și sorb
Porniri voinice către largul zării...
Eu l-am privit surprins, dând glas mirării:
-Dar, Bartimee, tu ești iarăși orb!
-Și ce-i orbirea, omule de jos,
Când îți începe-n duh Împărăția,
Când te-a atins pe ochi Isus Hristos,
Te-a declarat atoateputincios
Prin El, cu El, cu toată veșnicia?!
-Dar bine, e un dar ce ți-a fost dat
Și-acum din nou tu ți-ai pierdut vederea!
Ce crâncenă greșeală, ce păcat
Îți lasă universu-ntunecat
Și-n noapte-adâncă-ți risipește fierea?
-Tu, omule, deprins cu bunătatea
Pe care ți-o dă Tatăl zi de zi,
De câte ori I-ai lăudat dreptatea
Când ai simțit în vene claritatea
De-a ști ce ești și ce-ai putea să fii?
Născut din foc și-nvrednicit de mila
Acelui care-n foc m-a mântuit,
Spre El îndrept și mintea, și pupila,
Căci inima-mi gonește către fila
Pe care-a scris ce-n taină mi-a șoptit.
Vezi tu, atâția ochi răsar în mine
Și-atâtea imnuri pot ca să îngân!
Un cor de îngeri în urechi îmi vine
Și mii de flori de aur și rubine
Le mângâi cu toiagul de bătrân.
Și a mai spus: -Doar una e cărarea
Care te duce drept la Dumnezeu...
L-am întrebat ca să-nțeleg mustrarea:
-Dar spune-atunci, ce este vindecarea?
-E Raiul - spuse orbul Bartimeu.
Statistici
- Vizualizări: 1252
- Export PDF: 1
- Favorită: 1
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Deosebită lucrare. Domnul să vă binecuvânteze în continuare în tot ce faceți!
-E Raiul - spuse orbul Bartimeu. Un Bartimeu al vailor si un Bartimeu al muntilor. Un Bartimeu care cade, ajunge iarasi orb, dar care se ridica iarasi, nu ramane in intunerec, trage la lumina, si capata o minte sanatoasa, si asta se vede prin ceea ce a exclamat : e raiul. Vindecarea finala. Raiul ca vindecare finala, vindecarea a ceea ce a insemnat ruptura dintre om si Dumnezeu.Plina de taine aceasta poezie, binecuvantat sa fie autorul ei.