Un minunat si suprasensibil poem, rugaciune a inimii din inima indurerata dar de unde izvoraste iubire cristica, credinta si speranta revederii intru Domnul cel inviat. Fiecare vers, fiecare gand din poezie reflecta o durere profunda, o iubire fara de margini. Desi cautarea este "c-o durere grea", desi spune cu adanca tristete poetul "sugrumat îmi este-avântul,/De întuneric și mormânt/Și ciocârlia-și curmă cântul/
Sub niște bulgări de pământ", totusi poetul este incredintat de faptul ca nu totul este pierdut fiindca "tu ai fost plină de iubire/Și-iubirea, veșnic este vie!" Un mare si tainic adevar ! De aici si nadejdea crestina a revederii, a continuitatii vietii si iubirii dincolo de mormantul intunecat: "Da! Te aflu în inima mea,/Căci tu-mi ai inima cu tine/Și știu că ne vom revedea,/Curând, în slăvile divine." Fie ca Domnul sa-si trimita harul si mangaierea pentru sufletele indurerate si pacea si linistea cereasca pentru cei pe care adormiti intru Domnul sunt pururea in inimile celor care ii iubesc!

Foarte frumos. Este adevarat ca sunt multe momente in viata noastra cand incercarile prea grele ne descurajeaza dar numai Domnul ne poate aduce mangaiere si rezolvare la toate, tot El este acela care si in ultimele clipe ale vietii este prezent, El este acela care trece cu noi peste pragul dintre viata si moarte. Sa nadajduim cu toata puterea in Domnul nostru si in ajutorul Lui. Fiti binecuvantat!