Mai chemi, mai cânți?
Mai plângi,
Să speli ființa înnegrită de tăciunii urii,
De gulerul de aur al mândriei
Și purtarea ce o au nebunii?
Mai plângi cu ochi-ndreptați spre cer
Să îţi primești cerească primăvară
Ce-odată, sufletu-ți zbura
'Naintea Tatălui ceresc ca pana de ușoară?
Mai plângi în rugi ca-n dragostea dintâi
Când mâna I-o simțeai că te conduce
Și drumu-arat cu bolovani
Iubirea n-o putea-ntrerupe?
Mai chemi în noapte ca un crin
Să ţi se-albească zorii lângă Domnul,
Să vină, să aducă apa vie,
Să îţi rodească sufletul ca pomul?
Mai cânți sau ai-ncetat demult
Să schimbi solfegii cu privighetoarea, ciocârlia,
Când Pâinea din belșug era pe masă
Și nu-nceta devreme părtășia?
Mai multumești pentru puțin
Cum o făceai odată,
De parc-aveai-naintea ta
Tot rodul cerului și masa toată?
Mai zbori în Duhul Sfânt,
Mai stai în zori să mulțumești
Că noaptea a trecut
Și Domnul ți-a fost adăpost,
Și pavăză, și scut?
De te asemeni cu acel
Ce-odat' era-n aceste rânduri,
Atunci, fii fericit, te-asemeni doar cu El
Nu asculta de șoapte-ntunecoase, gânduri. . .
Noiembrie 2017
Sanda Tulics, Wisconsin
Ajuta-ne Doamne sa fim multumitori si plini de râvnă pt.Tine caci, nimic nu este mai prețios pe acest pământ decat sa Te simțim in fiecare clipa ca domnești in viata noastră si plinatatea Duhului Sfânt este noi.Domnul sa va binecuvanteze sora Sanda pt.frumoasele versuri de cercetare....
Să vă îmbogațească Domnul Dumnezeu cu ce are mai bun!
Să fii mereu in bucuriile Mielului iubit!