Cu brațele durerii mele
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Din vicisitudinile vieții  |  Tematica: Înmormântare
Resursa adaugata de Ioanhapca in 16/11/2017
Cu brațele durerii mele

Cu brațele durerii mele
Cuprind frenetic Universul
Și le deschid lăsând din ele,
Să se prelingă liber versul. . .

Tăcerea în adânc dezgroapă
Cu zor relicva amintirii,
Torcând în liniște sub pleoapă
Un cristalin fir al zdrobirii. . .

Trăiesc un ceas al prăbușirii
Cu întregul univers al meu
Dar nu mă las în voia firii,
O caut pe a lui Dumnezeu. . .

De-a fi mai bine sau mai greu,
Nu știu, dar nu voi da `napoi,
Fiindcă Stăpânu-I Dumnezeu
Și peste Ziua de apoi. . .

Cu o nădejde neclintită,
Aspir din lutu întunecos,
La veșnicia fericită,
În slavă cu Isus Hristos

Și strâng în inimă durerea
Acestei crunte despărțiri
Înviorat de mângâierea
Făgăduitei reîntâlniri. . .

E drept, că n-o să-ți mai văd fața
Și nu-mi vei mai vorbi cu drag,
N-o să mai vină dimineața
În care să te văd în prag

Cu acel zâmbet minunat
Și cu privirea luminoasă,
Cu care m-ai îmbrățișat
Atunci când am venit acasă. . .

Dar am o mângâiere sfântă
Că ești în Cerul minunat
Cu cei ce slavă veșnic cântă
Slăvitului nostru Împărat!

Cu brațele durerii mele
Cuprind absenta ta prezentă
În suflet, dar mai sus de stele,
Orice durere e absentă

Și nu-i vreo umbră de necaz,
Nici lacrimi, nici suspine
Fiindcă le-a șters de pe obraz
Hristos cu mâinile-I divine.

14/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Un monumental poem plin de durere, dovada a trecerii poetului prin valea plangerii si noaptea sufletului, a implacabilei despartiri pamantesti de fiinta cea mai draga: "E drept că n-o să-ți mai văd fața/Și nu-mi vei mai vorbi cu drag,/N-o să mai vină dimineața/În care să te văd în prag..." Fiecare cuvant palpiteaza de smasmul durerii sufletesti dar nadjedea crestineasca inca licare precum o candela de lumina aprinsa: "Dar am o mângâiere sfântă/Că ești în Cerul minunat/Cu cei ce slavă veșnic cântă/Slăvitului nostru Împărat!" Poetul are intuitia sfanta ca sufletul fiintei dragi plecate de la noi este prezent in absenta pamaneasca in realitatea cereasca acolo in acel loc luminat, loc unde a fugit toata durerea, tristarea si suspinarea: "Și unde nu-i nici un necaz,/
Nici lacrimi, nici suspine/Fiindcă le-a șters de pe obraz/Hristos cu mâinile-I divine." Fie ca Domnul sa odihneasca sufletul raposat in pace si liniste si cei de pe pamant care se roaga sa-si gaseasca mangaire si consolare in acest timp de durere si mare pierdere.
Adăugat în 17/11/2017 de marin2016
Un poem minunat, plin de durere, de framanatari dar si plin de nadejde si speranta in Mantuitorul nostru Isus Hristos. "Dar am o mangaiere sfanta/ Ca esti in Cerul minunat/Cu cei ce slava vesnic canta/ Slavitul nostru Imparat!"Fie ca Domnul sa ne dea tuturor acesta nadejde minunata sa fim puternici si sa avem biruinta in toate. Domnul sa va binecuvinteze frate Ionica.
Adăugat în 17/11/2017 de florenta.sarmasan
Vă mulțumesc frumos, în Numele Domnului Isus Hristos, pt aceste frumoase și încurajatoare cuvinte.
Adăugat în 17/11/2017 de Ioanhapca
E trista si dureroasă despărțirea de fiintele dragi dar, Dumnezeu dă mangaierea si puterea necesară. Frumoasa poezie, izvorata din adancul inimii, Domnul sa-ti aduca mângâiere, frate Ionica!
Adăugat în 19/11/2017 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 2231
  • Export PDF: 8
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni