O frumoasa poezie a puritatii si a sensibilitatii religioase, o incercare diafana a poetei de a pasi cu sfiala peste albul imaculat al zapezii: "Parcă mă tem. . ./Să calc zăpada atât de pură,/Albul ceresc ce-acoperă pământul," Poeta se teme ..."Să nu-i strivesc/în nepăsare sub picioare,/
Steluțele țesute-n ceruri..." Precum marele poet Lucian Blaga care s-a sfiit "sa nu striveasca corola de minuni a lumii", tot asa si poeta Sanda Tulics ne spune ca "N-aș vrea. . ./Să simt cum mă privesc din cer, îi doare/Cum talpa-mi calcă albul -alb imaculat..." Felicitari.

Reverență...stimate frate Marin Mihalache.

Un superb tablou al iernii reale pământeşti în care zăpada reaminteşte şi dă lumină credinciosului ce se doreşte a fi întotdeauna aşa de aproape de cer; recunoştinţă şi smerenie în închinarea sinceră a unui suflet ce ştie a preţui ceea ce Dumnezeu a înfăptuit prin Isus Hristos, slavă Lui! Fiţi binecuvântată sora Sanda. Mulţumiri sincere de părtăşie la o masă a iubirii sfinte prin Resurse Creştine.

Bine-ai revenit sora Florica cu mângâietoarele si frumoasele cuvinte, care îmbogatesc versul câruia i-a fost dor de tine.