În inimi s-a înfipt săgeata

Autor: Ioan Hapca | Album: Din vicisitudinile vieții | Tematica: Înmormântare
Resursa adaugata de Ioanhapca in 13/01/2018

În inimi s-a înfipt săgeata

Afară plouă cu găleata,
În casă, frigul a răzbit;
În inimi s-a înfipt săgeata
Ce-a dus un suflet mult iubit
Și lumea-i zice - „bieata. . .
Ce tânără-a murit. . . ”

E frig în jur ca și afară
Dar al meu suflet e fierbinte
Și nu-ncetează să mă doară
Căci s-au unit două morminte
În care inima-mi coboară
Nemângâiată de cuvinte. . .

Doi preoți plictisiți „slujesc”
Poporului nerăbdător,
Decorul liniștii-l mânjesc
Cu vorbe goale de-ale lor
Și-o tot lungesc, și-o tot lungesc,
Cu flerul grav, nepăsător. . .

Spre groapă pașii-apoi se-ndreaptă
Prin ploaie, frig și vânt,
Durerea aprig se deșteaptă
Și ne apasă în mormânt. . .
Groparii ne privesc și-așteaptă,
Un semn sau un cuvânt. . .

Urmează lutul ud să cadă
Peste capacul de sicriu
Și cine poate sta să vadă
Durerea fiecărui fiu
Și tot ce are să succeadă
Într-un supliciu cenușiu. . .

E-un frig ce doare-adânc și-mi arde
Adâncul sufletului meu. . .
Se-așterne jarul peste „coarde”
Și cântul pâlpâie cu greu. . .
Mai plâng ca mine miliarde. . .
Dar astăzi greu-l simt doar eu!

18/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)

Un memorabil si foarte sensibil poem, de suferinta si durere apasatoare, de neputinta omeneasca de a cuprinde tragicul implacabil al mortii. Faptul ca Insusi Iisus a plans contempland moartea lui Lazar, ne dezleaga si pe noi teama de a ne manifesta deschis durerea la trecerea la cele vesnice a unei fiinte omenesti, si cu atat mai mult a celor pe care i-am iubit si continuam sa-i iubim in viata aceasta si dincolo de viata. Poetul exprima atat de sensibil momentul cel trist al despartirii "Urmează lutul ud să cadă/Peste capacul de sicriu/Și cine poate sta să vadă/Durerea fiecărui fiu/Și tot ce are să succeadă/Într-un supliciu cenușiu. . ." Desi nu este consolare in inima "Nemângâiată de cuvinte. . ." pentru crestin Iisus cel inviat din morti ramane speranta. Fie ca Domnul sa mangaie sufletele celor incercati de tragicul existentei.

Adăugat în 14/01/2018 de marin2016

Dincolo de profunda tristeţe a evenimentului descris, poezia pune în evidenţă starea slujbaşilor unei biserici, a enoriaşilor aparţinând unei denominaţiuni ce-au îmbrăţişat doar o formă de religiozitate, ei rostind cuvântul 'DUMNEZEU' doar cu buzele, în timp ce inima este departe de EL... dureroasă despărţiere a unui fiu de Dumnezeu, (ce a acceptat pătrunderea adevărurilor sfinte în inima sa!) şi de mama sa naturală, care mai mult ca sigur, printr-un legământ tainic doar de ea ştiut cu cine l-a încheiat a îndurerat peste măsură inima lui... 'E-un frig ce doare-adânc şi-mi arde adâncul sufletului meu;... Sfâşietoare versuri pentru cine le înţelege corect mesajul; fiţi binecuvântat.

Adăugat în 14/01/2018 de floridinmaracineni

durerea este mare şi nu se poate compara. Dumnezeu e singurul ce poate da putere de a trece peste şi numai El dă alinare oricărui suflet îndurerat.
Noi, oamenii, putem face condoleanţe şi spunem -curaj frate, mergi înainte.
Cu Domnul mereu.

Adăugat în 15/01/2018 de 1954adina.9mai