Poate-n drumul vieții tale
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Reflecții  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Ioanhapca in 22/01/2018
Poate-n drumul vieții tale

Poate-n drumul vieții tale
Rostu-a devenit neclar
Și-obosit de scop și cale,
Te-ai oprit lângă-un stejar. . .

Amăgirea-i mare-acum
Să mori sfâșiat de-un leu. . .
Fiindcă te abați din drum
Ne-ascultând de Dumnezeu. . .

Ți-e confuză rău chemarea
Căci te-a amăgit Balac. . .
Vrei și binecuvântarea
Dar și-averile îți plac. . .

Ți se zdruncină voința. . .
Dar Domnu-I la cârma sorții
Și-ți vorbește măgărița
Ca să nu cazi pradă morții. . .

Poate-ai părăsit Egiptul
Și-ai făcut pași prin credință,
Însă nu mai calci cu dreptul
„Din biruință în biruință”. . .

Deși ai trecut prin Mare
Rătăcești pustia-n van
Fiindcă n-ai ajuns în stare
De a trece prin Iordan. . .

N-ai mâncat cu poftă încă
Mana cerească-n pustie
Și nu ai băut din Stâncă
Suficientă Apă vie. . .

De-aceia-ți se întinde-n cale
Doar „pustia cea grozavă”
Cerând moartea firii tale,
Cert și fără de zăbavă. . .

Pe-aici, foametea încercării
Te va împinge la luptat
Contra marii pofte a cărnii,
Ca să nu fii lepădat. . .

Te va prinde setea firii
Și-ți va încerca răbdarea
Să dai curs nemulțumirii
Recuzându-ți Îndurarea,

Pân` ce șerpii înfocați
Te-or îngenunchea la cruce. . .
Doar pe cei îngenuncheați
Domu-n Canaan îi duce!

Poate drumul vieții tale
Începe-un nou episod,
Că-ai ajuns rău și de jale
Ca Smochinul fără rod. . .

De Egipt îți este dor
Și nu-ți pasă mai deloc
Nici de Stâlpul cel de Nor,
Nici de Stâlpul cel de Foc.

Poate-ai renunțat să lupți,
Poate-ai adormit pe cale,
Ori ți-e frică să-l înfrunți
Pe-al tău Goliat, în Vale. . .

Poate că ciorchinul mare. . .
Nu te-atrage, e-o nimică,
Că-l deține unul tare
De care îți este frică. . .

Poate nu te încântă slava. . .
Și cârtești la Cades-Barnea. . .
Te-ngropi în Chibrot-Hataava
Și cu duhul și cu carnea. . .

Poate-ți pare prea departe
Canaanul cel promis
Fiindcă firea te desparte
De Acel ce moartea a învins,

Biruind totul pe cruce
Și trecând prin Iordan
Ca să poată a te duce
Și pe tine în Canaan. . .

Poate-alergi după un laur. . .
Dar n-ai liniște și pace
Căci ai „un vițel de aur”
Și închinare cum îți place. . .

N-auzi trâmbița când sună
Chemând poporul spre Munte. . .
Mintea ta strânge și-adună
Nu Esența, amănunte. . .

Poate-i vremea evaluării
Stării pocăinței tale
Și cărarea transformării
Dă din Vale-n altă Vale. . .

Prin pustia Zif – fugar –
Prigonit de cei firești,
Să-ți pui trupul pe altar. . .
Firea să ți-o biruiești

Și cu cei duhovnicești
Să `nalți steagul biruinței
Și cetăți să cucerești
Prin lupta bună-a credinței,

Stând cu conștiința trează,
În picioare pentru Domnul,
Atunci când îngenunchează
La-al său idol, Babilonul!

Fiindcă drumul vieții tale
Trece și prin Valea Dura
Ca să biruiești în Vale
Frica, idolii și ura. . .

Și să vadă Babilonul
Cum din foc și din cuptor,
Omul ce se încrede în Domnul,
Iese-n veci biruitor!

Ca să poată toți să zică;
-„Cui i-ndreaptă Domnul sorții
Nu are de ce-i fi frică
Nici în valea umbrei morții! ”

Prin Șur unde nu e apă,
Prin Sinai – fără mâncare. . .
Să-L cunoști pe Cel ce adapă
Și hrănește-orice suflare. . .

Și să-ajungi plin de credință
Într-un Dumnezeu ce-adapă,
Satură după dorință
Și de grijă-a toate poartă!

Să nu fii „un anonim”
Ce se scaldă-n apă dulce
La Finicii din Elim,
Stând nepăsător de cruce. . .

În Valea Terebinților
Poate ai de câștigat
Biruința sfinților
Ucigând alt Goliat. . .

Valea plângerii prea poate
Că se întinde-n fața ta
Căci Domnul lucrează-n toate
Să-ți lumine inima

Și-aici, plânsu-i mărturie
Spre slava lui Dumnezeu,
Arătând ce bucurie
Ai că-I El Păstorul tău,

Valea plângerii se întinde
Ca un foc ce înghite patimi,
Dar în suflet îți aprinde
Bucurie pân` la lacrimi. . .

Și atunci când dai ocol,
Cu-n ciorchine mare-n spate
Prin Valea numită Eșcol,
Te încrezi în Cel ce poate

Să te ducă-n Canaan
Semeț și triumfător,
Ca pe-un ceresc cetățean,
Veșnic și nemuritor.

Dar încrederea, firește,
Nu este-o pecete-n frunte,
Aceasta se dobândește
Stând cu Dumnezeu pe Munte. . .

Și Muntele Măslinilor
Te-așteaptă-n Grădina lui. . .
Nu să-ți dai curs rugilor. . .
Ci să-alegi Voia Domnului!

Și-n momentul de derută
Când dușmanii te încolțesc,
Când un Iuda te sărută. . .
Când cei dragi te părăsesc. . .

Tu să-alegi încrezător
Sfânta voie-a Tatălui
Înaintea tuturor,
Zdrobind capul șarpelui. . .

Moria te-așteaptă, frate,
Cu-acel test al ascultării
Pus de Domnul să-ți arate
Gloria binecuvântării. . .

Căci dacă-ți încredințezi
Domnului întreaga soartă
Ajungi negreșit să vezi
Pe Cel ce de grijă poartă. . .

Te-așteaptă Sinaiul, unde,
Îți vorbește Dumnezeu
Și în suflet îți pătrunde
Slava Cuvântului Său

Și golul sufletului
Se umple de strălucirea,
Strălucirea Chipului
Ce exprimă Dumnezeirea. . .

Poate că-i vremea urcării
Către vârful Munților
Unde focul încercării
Este dur da` înălțător

Și nu-i vreme de zăbavă. . .
Trâmbița-i gata să sune
Și Hristos pe Nor de Slavă
Mireasa să și-o adune. . .

Te încinge ca un viteaz
Cu-armăturile divine. . .
Stai de veghe și fii treaz,
Să auzi când Domnul vine!

Nu-s prooroc de-acela care
Prevestește viitorul,
Doar aduc o înștiințare
Cui i se clatină piciorul. . .

Poate-un măgar îți vorbește
Ca să nu cazi pradă morții,
Fiindcă Dumnezeu dorește
Să îți schimbe-n bine sorții. . .

Ia minte, ia aminte
La înștiințarea Domnului. . .
Chiar și omul fără minte
Poate împlini voia Lui!

Ascultă și ia aminte
La chemarea Domnului. . .
Chiar și omul fără minte
Poate merge-n urma Lui!

14/01/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)
O ampla perspectiva vizionara, jurnal spiritual al unui pelerinaj pe drumurile sacre ale mantuirii scris cu zel misionar si talent. Poetul calatoreste pe harta spirituala trasata pe baza textului sacru al Sfintei Scripturi si duce propria lupta cu Goliath "Poate-ai renunțat să lupți,/
Poate-ai adormit pe cale,/Ori ți-e frică să-l înfrunți/ Pe-al tău Goliat, în Vale. . ." Impresonant atat cunoasterea textului bibilic dar si a spiritului acesteia cu talent si intelepciune puse in hainele curate, estetice ale cuvintelor alese. Felicitari.
Adăugat în 22/01/2018 de marin2016
Se intampla si situatii din acestea in viata noastra cand credem ca noi le putem rezolva pe toate, sau sunt situatii cand dragostea noastra se raceste si usor, usor, ne indepartam de Domnul dar dezamagirile si greutatile pe care le intampinam ne fac sa intelegem ca fara Domnul suntem nimic. Cand intelegem asta stam smeriti si rusinati in fata Domnului. "Asculta si ia aminte/La chemarea Domnului.../ Chiar si omul fara minte/ Poate merege-n urma Lui!' Sa lasam totul in urma si singura noastra tinta sa fie Hristos! Domnul sa va binecuvinteze cu harul si pacea Sa!
Adăugat în 23/01/2018 de florenta.sarmasan
''Să nu fii „un anonim”
Ce se scaldă-n apă dulce
La Finicii din Elim,
Stând nepăsător de cruce. " Domnul sa ne pazeasca, sa nu ajungem vrajmasi ai crucii lui Cristos! Un poem foarte pertinent, bine gandit, frumos si biblic realizat, despre starea actuala a crestinismului de apus...care a cam apus.
Adăugat în 27/06/2018 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1491
  • Export PDF: 8
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni