Pe ramul înghețat de iarnă,
O clipă liniștea s-a scurs
Și-un croncănit s-a 'nfipt în zare
Cântând barbar de-nfrigurare
Și-absent spre soarele ascuns.

Așa își stinse el amorul
Gândind la-albastru viitor,
Că-n locul lui pe-aceeași creangă
Vor sta maieștri vara-ntreagă
Slăvind Divinul Creator. . .

Adesea mă privesc în umbră
Și-mi văd talentul discordat,
Dar cânt cum pot pe-aceeași strună,
Ca trăsnetul în gol când sună,
De unda timpului purtat.

Și înțeleg că după mine
Cu glasuri acordate, mii,
Feciorii m-or întrece-n faptă
C-o altă gamă mai curată
De cântece și poezii.

Deaceea cânt, cum pot în lume,
Să salte-n mine Dumnezeu,
Ca după vremile obscure
Să cânt cu fiii împreună,
Isuse scump, în cerul Tău!

Iasky 28 ianuarie 2018