Nimic nu-i nou...

Autor: Laura Minciună | Album: Iubirea Ta eterna | Tematica: Slujire
Resursa adaugata de llaura in 17/04/2018

Referințe

Eclesiastul 1

ECLESIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL
Mersul tuturor lucrurilor
Eclesiastul 1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
Eclesiastul 1:2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
Eclesiastul 1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
Eclesiastul 1:4 Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.
Eclesiastul 1:5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
Eclesiastul 1:6 Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
Eclesiastul 1:7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
Eclesiastul 1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
Eclesiastul 1:9 Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Eclesiastul 1:10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
Eclesiastul 1:11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Deşertăciunea tuturor lucrurilor
Eclesiastul 1:12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
Eclesiastul 1:13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Eclesiastul 1:14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
Eclesiastul 1:15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
Eclesiastul 1:16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.”
Eclesiastul 1:17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
Eclesiastul 1:18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.

Cât soarele răsare și lumină
Pământul în picioare va rămâne;
Mai trece-un neam, și altul va să vină
Și toată truda-i doar deșertăciune...

Sclipesc în albii fugitive ape,
Vârtejuri fac, vărsându-se în mare
Și-n zare, undeva, tot mai aproape
Sunt zorii altei zile trecătoare!

Și vântul suflă în rotirea-i rece,
Blând alizeu... sălbatică furtună...
Și ziua pleacă, apoi noaptea trece...
Se scurg și anii ce-n buchet se-adună.

Nimic nu-i nou și nici original,
Istorii se repetă necurmat,
Vedem, purtați de-al vremurilor val
Cum ce se-ntâmplă, s-a mai întâmplat!

Și stăruind, avizi, în cercetare, .
Privind cu-nțelepciune spre pământ,
Vedem că tot ce împlinim sub soare
Zadarnic e, și-i goană după vânt!

Concluzia? Trăiește bucuros!
Suntem doar o suflare din țărână!
Dar dacă vei rămâne credincios,
Prin toate treci cu Dumnezeu de mână!

Brădet, 17 04 2018