Când lumina vieții noi a răsărit...
Când lumina vieții noi, lin, a răsărit
În trupu-mi agitat de-atâta frământare
Pe noua cale ea, neîncetat, m-a însoțit
Să pot afla comori, valori nepieritoare.
A fost o noapte lungă, a fost prea lung coșmar
Cum am putut trăi adânca ignoranță?
M-a înșelat programul lipsit de orice har
Dar a venit o Rază s-aprindă o speranță.
Mi se părea că-mi râde natura, orizontul
Că păsărele cântă mai minunat ca ieri
Și nu mă mai gândeam de-i mic sau mare contul
Căci m-atingeau fiorii divinei adieri.
S-a risipit și ceața părerilor confuze
Căci și-a-nceput Cuvântul minunea-al meu trai
Și sufletu-mi predat n-a vrut să îl refuze
(Voia valori eterne, nu zgură, colb și scai.)
Nu pot să uit ziua schimbărilor totale
(Când starea cerească, deplin, m-a pătruns)
Pot vedea rodul bogat al lucrării globale,
Înțeleg un mister în necunoscut ascuns.
Pașii-s conduși, mereu, pe cărări luminate
Iar teama de ce-aduce mâine a dispărut
Dureri ce apar sunt, duios, cercetate
De când pe Domnul Luminii L-am cunoscut.
Nu-i beznă acolo unde lumina răsare
Se pot descifra tainele vieții de veci
Trăim pe Terra o continuă deplasare
Spre-albastrul infinit cu astralele-i poteci.
Când lumina vieții noi, lin, a răsărit
În viața înghițită de sumbra-ngrijorare
O nouă perspectivă în suflet s-a ivit
Și am răspuns voios la dulcea ei chemare
George Cornici
Ș