“Scoală-te,luminează-te!Căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine.Căci iată,întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele;dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine”(Isaia 60:1,2).Dumnezeu este dragoste şi lumină,descoperite pentru salvarea omului în Isus Hristos.(„Dragostea nu va pieri nicio- dată...”( 1Corinteni 13:8),”Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8:12).Prin dra- gostea şi lumina venite de la El,Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi („.....voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului „1 Timotei 2:5),dar nu toţi oamenii vor să accepte pe Hristos ca mijlocitor între ei şi Dumnezeu.Pentru aceştia El trebuie să-şi manifeste dreptatea.Dumnezeu iartă „..dar nu socote- şte pe cel vinovat drept nevinovat..”(Exod 34:7).Răbdarea Lui are un sfârşit aşa cum a avut şi în timpul lui Noe,a lui Lot sau cu poporul pe care l-a ales şi nu a vrut să-L asculte.În Apocalipsa 18:4.5 Dumne- zeu spune:”Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu,ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei.Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei”.Păcatele Babilonului spiritual au umplut paharul răbdării şi cetatea lumii „a ajuns un locaş al dracilor,o închisoare a oricărui duh necurat,o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte”(Apoc.18:2).Punctul culminant va fi atins când „Babilonul cel mare,mama curvelor şi spurcăciunilor pământului” (Apoc.17:5) îşi va impune semnul de închinare pe mâna dreaptă sau pe frunte(Apoc.13:16).Toţi cei care nu-l vor accepta vor fi persecutaţi , nu vor putea cumpăra şi vinde iar în final vor fi omorâţi (Apoc.13:15,17).Pe de altă parte cei ce vor accepta această închinare vor bea „...din vinul mâniei lui Dumnezeu,turnat neameste- cat în paharul mâniei Lui”(Apoc.14:10).Vor fi în final două categorii de oameni:cei ce „...păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”(Apoc.14:12) şi cei ce beau din vinul Babilonului „...cetatea cea mare care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei”(Apoc.14:8).Atunci va veni ziua cea mare a Domnului spusă de toţi prorocii:”Ziua cea mare a Domnului este aproape,este aproape şi vine în grabă mare!....Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază,o zi de pustiire şi nimicire,o zi de întuneric şi negură,o zi de nori şi de întunecime”(Ţefania 1:14,15).”Voi nimici totul de pe faţa pământului,zice Domnul.Voi nimici oamenii şi vitele,păsările cerului şi peştii mării,pietrele de poticnire şi pe cei răi împreună cu ele;voi nimici cu desăvârşire pe oameni de pe faţa pământului,zice Domnul”(Ţefania 1:2,3).”Voi pedepsi,zice Domnul, lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor;voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asu- pritori.Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat şi mai scumpi decât aurul din Ofir”(Isaia 13:12).Dumnezeu este dragoste şi lumină dar nu poate socoti „..pe cel vinovat drept nevinovat..”.El este şi dreptate:”Dreptatea Ta este o dreptate veşnică şi legea Ta este adevărul”(Psalmul 119:142).”Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie”(Psalmul 89:14).În faţa dreptăţii lui Dumne- zeu cel vinovat nu poate sta fără mijlocirea lui Hristos,care împacă mila şi dragostea cu dreptatea lui Dumnezeu.Cei care spun”...poruncile tale sunt desfătarea mea”(Psalmul 119:143) şi „...au credinţa lui Isus” (Apoc.14:12) vor putea primi semnul lui Dumnezeu pe fruntea lor:”..Nu- mele Său şi al Tatălui Său”(Apoc.14:1) adică Dumnezeu va aproba viaţa lor pe acest pământ ca reflectând viaţa lui Hristos,caracterul lor reflectând caracterul lui Hristos.Hristos este marea de lumină în care ei intră încă din această viaţă privind la marea de lumină veşnică,a slavei lui Dumnezeu.Ei vor putea trece prin marea de întu- neric a lumii şi a timpului strâmtorarii (Daniel 12:1) având sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor(”Nu vătămaţi pământul,nici marea,nici copacii până nu vom pune pecetea pe frunţile slujitorilor Dumneze- ului nostru”,Apoc.7:3) şi încredere în făgăduinţele lui Dumnezeu:”El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea,Dumnezeul meu în care mă încred....Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,nici de săgeata care sboară ziua,nici de ciuma care umblă în întuneric,nici de molima care bântuie ziua namiaza mare.O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta dar de tine nu se va apropia”(Psalmul 91:2, 5-7).”El va şterge orice lacrimă din ochii lor.Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire,nici ţipăt,nici durere,pentru că lucrurile dintîi au trecut „(Apoc.21:4).