Doamne, anii mei ca vântul
Parcă i-a-nghiţit pământul.
Şi în goana lor barbară
Trupul meu spre moarte-l cară.
Roata Terrei ca un val
M-a purtat prin cer la mal.
Şi din noaptea grea şi-adâncă
Iată c-am ajuns pe-o stâncă.
Vântul bate, moartea-nvinge
Dar pe mine nu m-atinge.
Timpul n-are căpătâi
Este şarpe sub călcâi.
Leul tare şi flămând
Paşte-n lan cu mielul blând.
Prin pădurile de crini
Curge-un fluviu de lumini.
Soarele de sus veghează
Noaptea s-a făcut amiază.
Slava cerului cea sfântă
Cu lumină mă-nveşmântă.
Sus pe tronul biruinţii
Stă Iisus Hristos cu sfinţii.