Pe multe drumuri merge omul,
Pe multe drumuri el pășește
Și se duce și nu știe
Sufletul îi merge la pieire
Pe multe drumuri el colindă
Și pe toate se încurcă
Nu știe pe care să aleagă
Să trăiască bine încă odată
Alege omul drumuri late,
Cu bogății încărcate
Cu bogății să îi trebuiască
Sa nu mai trudească încă odată
Și le ia pe toate în brațe,
Multe bogații, palate
Se bucură de ele
Chear dacă sufletul chinuiește
Și se ferește omul,
Să nu aleagă drumul cel îngust
Căci pe el sunt multe lacrimi
Și durere în ascuns
Iar drumul cel îngust,
Pe om nu îl satisface
Pe el nu are bogății
Ci doar dragoste și pace
Și drumul cel îngust,
Omul îl dă la oparte
Căci nu îi place
El vrea comori, bogății și multe palate
Și așa drumul cel îngust
Pe om nu îl interesează
El nu vede căci acest drum
Duce la Isus acasă
Iar la sfârșit de drum,
Când viața i s-a dus
Când bogăția i s-a terminat
Palatele s-au sfărâmat comorile s-au furat
Încearcă omul ca sa știe,
Pe drumul ce duce înspre veșnicie
Pe drumul cu aur poleit
Ce duce la Isus iubit
Dar iată căci drumul cel îngust
În capăt barieră i s-a pus
Omul în viața lui nu a vrut să știe
De cât a lui bogăție
Si iată căci acest drum
Pentru om a fost închis
Pentru căci în viața lui amară
Nu a vrut să știe de Isus niciodată
Și așa omul a murit
Plecând de aici nemântuit
Plecând pentru totdeauna
Pentru că a iubit mai mult bogăția decât cununa
Amin