Suntem copii cu vârste diferite
Cu multe răni, cu haine acoperite.
Suntem lăsați in lumea ce-i prea mare
Să ne găsim un rost si o scăpare!
Si trece o vreme 'ndelungată când
Fugim prea mult și creștem alergând. .
Dar după ce fugim mereu atât de mult
Când totul e doar zgomot și tumult? !
Unde-alergăm când toate pier pe rând
Și doar pământ vom deveni curând? !
Unde țintim, in scurta noastră cursă?
Si care ar fi al inimii Resursă?
Uităm prea des să ne privim o clipă
Nici nu mai stim că totu-i o risipă. .
N-obișnuim să ne oprim privirea
Asupra celor ce nu au alinarea... .
Nu-i îndeajuns să fugi, să strângi, s-aduni
Căci trece viața, și - ale ei furtuni!
Când trec toți anii fără de a ști
Pe unde mergi, unde vei reveni,
E totul fără rost, e in zadar!
Privește o clipă - n sus: El vine iar!