Se ridica încet un abur
de jos, de printre grâie,
ce se-auzea în glas de murmur,
cu-o lină melodie.
Iar curge-n sus a lacrimilor ploaie
spre marea de azur;
grăbeasc-odat', durerea să mângâie,
lăsând-o spre obscur!
Se-aude trâmbiţa cea vie
de sus, de pri' mprejur;
şi nu-i nimic sfânt să rămâie,
căci strâns-a tot un vultur.
Stau gat-acol' potirele de aur
umplute cu tămâie;
se-aduce smirna la un tremur
să fie mărturie.
Amin!
Grein, 5.04. 2020
Apocalipsa 5:8, Matei 2: 11, Psalmul 50: 5