De ce n-ar fi lesne ca vara din noi
Să fie stăpână pe-al vremii noroi,
Să fim mai senini, mai calde lumini
Şi tot mai frumos să-nflorim în grădini …
De ce n-am gusta din cerescul nectar,
Să dregem spărturi cu iubire şi har,
Mai des să zâmbim, mai calzi, mai vioi,
De ce n-am aduce o vară-ntre noi …
De ce nu râvnim la un zbor mai înalt,
Luceferi aprinşi în al nopţii cobalt
Să fim de mireasma vieţii mai plini
Şi fără prihană în văi să fim crini …
De ce-ar trebui ca vara să plece
Din lumea amară, străină şi rece,
De ce n-o oprim, doar ştim că-i mai bine
Ca vara din noi să nu se termine …
Să nu ne despoaie o toamnă de rod,
Pe repezi şuvoaie să facem un pod
Şi-n timp ce cocorii pleca-vor pe rând,
Tot vară să fie în inimi şi-n gând! …
Olivia Pocol (Bâlc) – 4 Iunie, 2020
"Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima." 1 Petru 1:22