Ești pe drum?

Ninge cu flori de cais, cu pârgu-ostenit,

în nopți argintii în rugile albite;

Dansează petale în alb orbitor,

ca fete fecioare în ritmuri pornite.

Calcă poteca albită,

un batrân ce s-a-ntors de la poartă.

Așteaptă să-l chemi cât mai degrabă,

din viața-i iertată.

Fulgii-i acoperă fața, cu palme de stele-argintii,

o lacrimă scapă bătrânul...

Prin rugă șoptește:

-Vino, și eu Te aștept mai degrabă să vii.

Ninge cu flori de cais

în gânduri cuminți de fecioară.

Se uită spre cer așteptând

și-n gându-i se înfioară.

Noapte de noapte se uită,

cu ochii spre cer înspre zare...

Ca alții, cuminți ca și ea,

așteaptă să vii, e-n marea așteptare.

Se-aude un strigăt în miezul de noapte,

și parcă disting aceleasi rugi curate în șoapte:

-Ești pe drum? Când revii, cât ești de-aproape?

Caișii adorm în parfumul de flori

cu gândul la fulgii-n splendoare...

La bătrânul cu fața-i albită în ninsul de flori,

în ruga-i de așteptare...

21 iulie 2020-Delafield