Ridică-te, să ne vedem!
Mă odihnesc în albul de mărgăritar,
Lumina lui cerească
Ce mă întreabă: Unde ești?
Te regăsesti pe drumul ce te-aduce Acasă?
În ce culori ți-e sufletul, dar inima, Mă mai iubește?
În dimineața ce ți-am dăruit, te-ai îmbrăcat cerește?
Mai stai în zori să Mă aștepți, ca-n zilele senine,
Când șoaptele-ți erau miresmi:
-Eu vreau să fiu, trăiesc, doar pentru Tine! ?
Unde-nnoptezi, pe ce cărări cu lacrima ce sufletul îl frige?
Mai ești la geam să Mă aștepti ca-n serile senine,
Când înlăcrimate, aduceai iubiri-peceți,
Din inima-ți ce dragostea îmi ține?
Mai ești în har și-n bucurii cum erai altădată?
Pe ce drumeag împovarat ți-e inima-nnoptată?
Ridică-te să ne vedem!
În zorii așteptați de suflet, de diminețile-nsorite,
Să lumineze-al vietii umblet... de potecile-ncâlcite!
Nu mai e mult, voi reveni, pe care drum te voi găsi,
În ce chemări vei fi legat, când firul fi-va-ți risipit?
Întoarce-ți fața către soare
Să ai în ființa-ți sărbătoare și bucurii, precum aveai
Când calea-n zorii zilei Îmi țineai în adorare.
16 august 2020-Alma Center