Într-o zi de dimineață,
Pe cer eu am zărit
O ceață deasă;
În care nu puteai vedea nimic.
Așa e și păcatul,
Oamenilor ca să știți;
Când îți astupă ochi
Chiar nu poți vedea nimic.
Și încerci cumva să aperi,
Obiectul prețios
Obiectul cel mai de valoare;
Duhul sfânt din cer de sus.
Și-n văpaia dimineți,
Începi să scapi, să fugi
Din păcate ceața groasă;
Pune piedici mari și lungi.
Dar în ajutor îți vine,
Cel care te-a creat
Aducând cu el izbândă;
Veșnică, lucru curat.
Iar finalul fericit,
În care de Isus mă simt iubit;
Salvat și iubitor
Cu al meu Mântuitor.
P. Daniel-, Deutschland, 10 Septembrie 2020
Această poezie a fost scrisă de mine personal , între 9-10 septembrie 2020 ,noaptea , când duhul sfant mi -a adus în minte niște gânduri , iar eu am luat o foaie și un pix și am scris ceea ce mi a dictat duhul sfânt...iată rodul suferințelor lui , Dumnezeu a murit ca noi să avem viața ,dar nu oricum, ci să o avem din belșug .
Amin!
-P.Daniel-