Cu umilință, creația Ta
Autor:
Moldovanu D. Andrei
|
Album:
În căutarea pietrei filozofale
|
Tematica:
Laudă și închinare
Resursa adaugata de A_3628800 in 17/09/2020
Resursa adaugata de A_3628800 in 17/09/2020
Cu Tine vântul nu mă bate,
Tu ești singura mea cetate;
Când nu mai am cuvinte
Îmi arăți partea plină,
Când rămân fără flori
Tu îmi dai o rădăcină;
Când îți rostesc numele
Înfloresc precum un pom
Și-nțeleg abia, abia atunci
De ce ai pus Iubirea-n om,
De ce Ne-ai chemat la vecie,
De ce puțini Te pot aștepta,
De ce Te laudă cu umilință,
Multă umilință, creația Ta.
Tu ești singura mea cetate;
Când nu mai am cuvinte
Îmi arăți partea plină,
Când rămân fără flori
Tu îmi dai o rădăcină;
Când îți rostesc numele
Înfloresc precum un pom
Și-nțeleg abia, abia atunci
De ce ai pus Iubirea-n om,
De ce Ne-ai chemat la vecie,
De ce puțini Te pot aștepta,
De ce Te laudă cu umilință,
Multă umilință, creația Ta.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 630
Opțiuni
De același autor
Din același album
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.