Plânsul stejarului
Alexandrina Tulics, Pâine din țăst
O frunză înroșită de stejar
a alunecat înspre adormire într-o pânză de păianjen,
pe care țesătorul și-o făcuse din vară sub frumusețea ei.
O aștepta...
Mai întâi, a venit vântul,
apoi frigul, ploile reci...
Ea și-a schimbat culoarea, ca omul bolnav;
s-a rotit de câteva ori pe ram,
și într-o dimineață, s-a uitat în jos...
Cu lacrimile ploii pe față,
a alunecat într-un dans șerpuit și a închis ochii,
când a simțit plasa zbătându-se în jurul ei,
vibrațiile păianjenului hulpav, să o îmbrățișeze...
În acea dimineață, frunzele surate,
au cântat jalea sorei lor...
Stejarul plângea în hohote alte frunze
în cădere, spre adormire,
fără să poată ocoli pânza de păianjen.
10 noiembrie 2020