Din iarna sufletului când au ieșit
Primind Lumina ce cu har pătrunde
Simțit-au cum în moștenire au pășit.
Ei n-au mai vrut în vid să se scufunde
Să piară în nimicnicia cea de veci
Ci-au vrut dumnezeirea să-i inunde.
Au părăsit mersul pe sumbrele poteci
Acceptând oferta trăirilor sublime
Vrând melodii cerești nu discoteci.
Le-a dat Isus un trai la înălțime
De-aici să guste splendori din Paradis
Lăuntrul lor să simtă prospețime.
Văzut-au că pentru ei Cerul e deschis
Și-n suflet e căldura iubirii divine
Nu iarna-n care mult timp s-au închis.
Și-au început doar Trinității să se-nchine
Ghețarul inimii fiind topit
Au dat surâsuri și căldură la oricine.
În viața lor Sfântul Duh a venit
Și parcă totul în jur le surâde
Și știu că destinul lor e-mplinit.
Crezul format nicicând nu-l vor vinde
C-a fost câștigat cu prețul suprem
Necazul vieții nu-i va surprinde.
Eliberați azi din lanț și blestem
Pășesc spre glorii ce nu vor apune
Cântând: “ Cu-al nostru Stâpân fericiți suntem.”
Și zilnic trăiesc cereasca minune.
George Cornici/14 Februarie, 2021
U