Hristos trăiește!
Galateni 2/2 0
"Am fost răstignit* împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine"
Zefirul de primăvară, blând și duios,
Mângâie măslinul bătrân și noduros,
Parcă ar fi un înger cu harfă din cer:
-"Intoarce-te la Domnul, vino, Israel!"
Tresar umbrele nopții ca un negru fald,
Fulger de lumină coboară din înalt,
O ciocârlie înalță rugă spre cer:
"-Îndurare, Dumnezeul lui Israel!"
Umbrele nopții cad în leșin speriate,
Le alungă din loc Raza de dreptate,
Lângă mormânt, e un chip alb de lumină,
Ce mișcă stânca cu puterea -I divină.
Se crapă de ziuă în grădina cu flori,
Un murmur sfânt, ceresc, mormântul este gol,
Doi porumbei albi au o vorbă de spus:
"-Bucurați -vă căci a înviat Isus!"
Ochii-s plini de rouă, căutăm pe Isus,
Ne aplecăm spre crini cu iubire de sus,
Înțelegem vântul, și al său blând suspin:
"-Mă închin în fața Ta, Isuse divin!"
Îl simțim pe Isus, însă nu Il zărim,
Păsările înalță spre Domnul un imn,
Un porumbel se oprește lângă mine:
"-Isus a înviat, trăiește în tine! ''
Simt un parfum de crini, dar nu e pământesc,
Pacea și iubirea în petale trăiesc,
Un Grădinar vorbește, cunosc vocea Sa:
-"Voi fi în veci cu tine, nu te voi lăsa!
Am fost mort, dar sunt viu în vecii vecilor,
Eu merg înainte, vino, al meu popor!
Ia ramură de măslin și crin cu rouă,
Hristos trăiește, vă spune "Pace vouă!"