În inimă sunt doruri multe:
dorul de tot ce e firesc
dorul de casă sau de munte,
dorul de graiul părintesc.
Dor de poteci înmiresmate
de flori și tot ce e frumos.
De nori și clipocit de ape
de cer senin sau timp ploios...
Și astfel inima se-ncarcă
Cu dragi trăiri ce au apus
Dar cât de rar doru se-avântă
Spre ce ne-așteaptă, ce e sus...
Să porți în suflet dor de viața
Ce n-ai văzut și n-ai trăit
Nu poate fi-nțeles de lumea
Ce-n al ei mers s-a rătăcit.
Dar poate fi trăit de-aceea
Ce-am acceptat mandatul sfânt
Și recunoaștem că menirea
Nu ne e veșnic pe Pământ.
Ci dorul nostru se îndreaptă
Spre-o patrie ce-am cunoscut
în Slovele din Cartea Sfântă
Și-n ea ni-e singurul avut.
O Doamne, fă ca dorul nostru
Mai viu și mai înflăcărat
Să se avânte-spre cerescul
Și nevăzutul Tău palat.
Amin
Londra Aprilie 2021