În limbajul simbolic al Bibliei,femeia reprezintă biserica,fie pe cea curată, devotată soţului ei Isus Hristos (Apoc.12,femeia învăluită în soare şi Apoc 19, mireasa sotia Mielului îmbrăcată în in alb şi strălucitor ) fie cea apostaziată,care intră în concubinaj cu lumea (femeia desfrânată din Apoc.17).Femeia a fost rânduită de Dumnezeu să fie „mama celor vii”,(Gen.3.20),să-i nască şi să-i educe.În acelaşi fel şi prin biserică aveau să se nască din nou cei veniţi la credinţă în Hristos,crescuţi şi îndrumaţi spiritual.Tot în Gen.3.15 Dumnezeu consacră acest simbol al femeii, în făgăduinţa dată în Eden:”Vrăj- măşie voi pune între tine (şarpe) şi femeie (biserică,popor credincios)”. În cartea Apocalipsei prima viziune este legată de biserică (cele şapte sfetnice a celor şapte biserici) şi evoluţia lor spirituală până la venirea Domnului.Femeia curată, învăluită în soare din Apoc.12 apare in ostilitate cu Balaurul roşu(Roma păgână),care stă să-i mănânce copilul abia născut (Isus),iar femeia,soţia Mielului îmbrăcată în in subţire,strălucitor şi curat,apare ca fiind pregătită să-şi întâmpine Mirele.În contrast cu ele femeia din Apoc.17 are câteva caracteristici: 1.Mai întâi privirea lui Ioan este atrasă de femeie şi apoi de fiară,el observând postura femeii „şezând pe fiară”. În mod normal atenţia lui trebuia atrasă de fiară,cu şapte capete şi zece coarne,imagine mult mai şocantă.Acest lucru poate semnifica importanţa rolului femeii în raport cu fiara.2.Hainele curate ale simplităţii,curăţiei şi evlaviei au fost înlocuite cu purpură şi îmbră- căminte stacojie.Purpura este culoarea scumpă a hainelor purtate de împăraţi şi cei bogaţi.Femeia aflată în concubinaj cu ei poartă aceleaşi haine scumpe.În Apoc.18.7 se spune:”Şed ca împărăteasa şi nu sunt văduvă,şi nu ştiu ce e tânguirea”.Asocierea ei cu împă- raţii pământului,împărţind cu ei puterea şi privilegiile formează astfel un sistem politico-religios numit Babilonul cel mare.Stacojiul este roşul intens purtat de femeile desfrânate,culoare simbol pentru păcat şi desfrâu(Isaia 1.18).Cooperarea femeii cu fiara sta- cojie este atât de puternică că ea îşi însuşeşte până şi culoarea acesteia(roşu cardinal).3.”Era împodobită cu aur,cu pietre scumpe şi cu mărgăritare”.Femeia(biserica),a renunţat la simplitatea ei primară,împodobindu-se cu semnele regalităţii şi bogăţiei.Con- trastul este izbitor cu simplitatea lui Hristos,a apostolilor şi a primei biserici.Dacă asociem la această bogăţie neruşinată cu- loarea hainelor ,şi faptul că „cele şapte capete sunt şapte munţi pe care şade femeia”(vers.9),putem spune că simbolurile indică îngâmfatul scaun al Romei papale (Roma septicolis,clădită pe şapte dealuri: Aventin,Coelius,Esquilin,Viminal,Quirinal,Capitolin şi Palatin).Romanii aveau o sărbătoare naţională numită Septi- montinalia iar pe monedele lui Vespasian cetatea Romei era înfăţişată ca o femeie şezând pe şapte munţi.4.”Ţinea în mână un potir de aur,plin cu spurcăciuni şi de necurăţiile desfrâului ei”.Această imagine se găseşte pe o medalie comemorativă a unui jubileu,bătută la Roma de papa Leon al-XII-lea în 1823. Faţa reprezintă imaginea papei iar pe verso o femeie cu un potir în mână şade pe globul pământesc.Şi inscripţia:”Sedet super universum”.Curioasă potrivire cu descrierea biblică. Potirul de aur arată bogăţia materială dar şi adâncimea decă- derii ei: plin cu spurcăciunile desfrâului ei.Ea nu se ruşineazăcă de legăturile şi învăţăturile ei,ci ţine acest potir sus,îl oferă la toate neamurile să-l bea,se mândreşte cu el.Faptul că este plin sugerează că viziunea se află în timpul sfârşitului,când faptele desfrâului femeii s-au acumulat în istorie.Conţinutul acestui potir este foarte bine simbolizat în Daniel cap.7 când este descris cornul cel mic care se ridică din cele zece coarne ale fiarei a-4-a (Roma păgână).În succesiunea şi interpretarea istorică, cornul cel mic reprezintă Roma papală,care împlineşte profeţia prin ceea ce a făcut în mileniul ei de dominaţie absolută(Daniel 7.25).Aceleaşi caracteristici din Dan.7.25 le întâlnim la fiara care se ridică din mare(Apoc.13.1,papalitatea evului mediu) şi la femeia şi fiara care se ridică din abis (Apoc.17,biserica ecumenică condusă de papalitate şi ateismul la nivel de stat) puteri eclezi- astice şi politice absolute,despotice la apogeul lor.5.”Am vă- zut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.Când am văzut-o m-am mirat minune mare”. (vers.6).Această stare de ebrietate face odată în plus ca femeia să fie respingătoare,deplorabilă.Menirea ei de a procrea,de a creşte şi educa copii în contrast cu această stare,o face şi mai vinovată. Partea cea mai gravă însă este că ea a persecutat şi omorât pe sfinţii şi mucenicii lui Isus.Pedepsirea „ereticilor”,adică a creştinilor ce nu ţin de biserica oficială şi se opun doctrinei ei,începe chiar din din timpul împăratului Constantin,pentru ca apoi să crească şi să se extindă în Europa apuseană şitoate teritoriile cucerite.Apogeul îl atinge prin darea bulei papale”Ad extirpanda” de către Inocentiu al IV-lea,acesta fiind documentul de înfiinţare al Inchiziţiei.Istoria consemnează faptele de cruzime inimaginabile făcute de Sfântul Oficiu,în numele lui Dumnezeu,prin mâna călugărilor dominicani şi a unor oameni ca Torquemada şi Ximenes de Cisneros (sec.XV- XVI).De asemenea rămân consemnate cruciadele religioase împo- triva albigenzilor şi valdenzilor(în Franţa şi nordul Italiei în sec. XIII),a hughenoţilor (noaptea Sf.Bartolomeu,sec.XVII),dragonadele (revocarea Edictului din Nantes în 1684,prin care era interzis în Franţa cultul reformat).Versetul 6 din Apoc.17 când vorbeşte de „sângele sfinţilor” face trimitere la Apoc 13.15 unde spune: „...a făcut ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei”,iar versetul 16 arată persecuţia şi omorârea celor ce nu se vor închina fiarei şi icoanei ei.Deci în momentul când se formează icoana fiarei,femeia din Apoc.17 va acţiona la fel cum a acţionat în istorie,în perioada ei de glorie şi putere maximă,adica prin persecutarea celor ce nu se vor supune învăţăturilor ei.6.”Pe frunte purta scris un nume, o taină:”Babilonul cel mare,mama curvelor şi spurcăciunilor pă- mântului”.(vers.5).Babilonul istoric nemaifiind de mult aici terme- nul arată semnificaţia spirituală,mistică.În limba babiloniană cuvântul Babilon înseamnă „poarta zeilor”,locul unde zeii cobo- rau pentru a se întâlni cu pământenii.În limba ebraică înseamnă „a încurca” pentru că”..acolo a încurcat Dumnezeu limbile între- gului pământ „(Gen.11.9).Turnul Babel pe ruinele căruia a fost ridicat Babilonul a fost un simol al împotrivirii faţă de planul lui Dumnezeu.Când Dumnezeu a zis „împrăştiaţi-vă pe pământ”(Gen. 9.1) Satana a zis „să ne ridicăm o cetate...să nu fim împrăştiaţi pe pământ”(Gen.9.4).Babilonul fiind o reuşită satanică în istoria lumii,caracterul oamenilor fiind o copie a lui Satana,acesta e numit în Biblie”împărat al Babilonului”(Isaia 14:12-14).Babilonul istoric e prima împărăţie mondială menţionată de Daniel în cap.2 (capul de aur) şi cap.7 (leul cu aripi).Babilonul spiritual instaurat prin colaborarea femeii cu fiara din abis va avea şi el un caracter de dominaţie mondială,de control al întregului neam omenesc,cu excepţia unei rămăşiţe credincioase princi- piilor divine.Această dominaţie va veni prin mijlocirea femeii desfrânate cu împăraţii pământului prin realizarea unei unităţi politice, sociale şi economice universale(binele comun) dar şi a uneia ecleziastice (ecumenism) în fruntea căreia se află Roma papală.Extinderea crizei mondiale (economice,demografice,so- ciale şi mai nou sanitare) va genera căutarea unei soluţii, a unui arbitru internaţional care să ofere pace şi linişte.Tocmai acesta ar putea fi obiectul de târg şi negociere al femeii desfrânate”care stă pe ape mari”:să fie recunoscută ca „împărăteasă”(Apoc.18.7), ca autoritate mondială spirituală dar şi cu soluţii practice.Această revenire în arena mondială a papalităţii unite cu protestantismul (în special cel american)şi cu celelalte religii (ecumenismul) este numit în Apoc.13 ”icoana fiarei”.Icoană pentru că va fi o asemă- nare cu o realitate religioasă înghiţită de istorie,care în ac. postură pretinde închinare(Apoc.14.9).Fiară pentru că va căuta să imite întru totul fiara leopard din Apoc.13,adică papalitatea evului mediu. Pe linia aceasta de studiu se poate spune că femeia desfrânată poate fi considerată biserica ecumenică condusă de papalitate. Ea e desfrânată pentru că acceptă un compromis atât cu lumea (împăraţii pământului) cât şi cu toate religiile (amestec,sincre- tism religios)trădând mandatul cristic.Papalitatea va fi în frunte cu vechea ei pretenţie de infailibitate,la fel cum pretindeau şi împăraţii babilonieni (Daniel 3:sfinţirea chipului de aur în valea Dura şi închinarea obligatorie la el).Constituirea acestei religii globale,ecumenice are la bază unitatea în diversitate,dorinţa de pace şi binele comun.Icoana fiarei apare ca o formă necesară momentului istoric,purtând ereditatea combinată a papalităţii şi protestantismului dar şi a religiilor păgâne.Papalitatea fiind în fruntea acestei unităţi ecumenice va imprima aesteia,la un moment dat, semnul autorităţii ei,spiritual (pe frunte) dar având şi consecinţe materiale,practice (pe mână).7.”Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe curvă,o vor pustii şi o vor lăsa goală.Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”(vers.16). Colaborarea între femeie şi fiara din abis este oprită violent, prin atacul celor zece coarne ale fiarei asupra femeii,în momen- tul în care se va dovedi că nu a dat rezulltatul dorit.Căderea spirituală totală a Babilonului prin impunerea semnului de în- chinare,care vine în conflict cu semnul lui Dumnezeu (Apoc.14.1) face ca răbdarea lui Dumnezeu să se sfârşească „..pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer”(Apoc.18.5) şi El să intevină prin vărsarea celor şapte plăgi finale asupra celor care au semnul fiarei.Atunci se va vedea că toate învăţă- turile femeii au fost minciuni,înşelăciuni şi că ea într-adevăr a fost „..mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”(Apoc.17.5). La fel cum Ierusalimul a fost pedepsit chiar prin cei cu care a curvit (a se vedea cap.16 din Ezechiel) la fel femeia desfrânată modernă va fi pedepsită de împăraţii (fiara din abis) cu care a desfrânat, colaborat,negociat puterea mondială.Astfel de la „Şed ca împărăteasa,nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tân- guirea” (Apoc.18.7) se trece la „..într-o singură zi vor veni ur- giile ei:moartea,tânguirea şi foametea” (Apoc.18.8),”..căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui” (Apoc.17.17).Prezentul studiu are la bază Biblia (Apoc.17),cartea Apocalipsa de Jean Vuilleumier şi studiul Apocalipsa 17-Pră- buşirea Babilonului modern de C.Asemiti.Aplicaţie.Papalitatea ca instituţie religioasă şi politică,a revenit în ultimii ani din ce în ce mai mult în atenţia mondială,implicându-se în problemele majore ale lumii căutând soluţii împreună cu guvernele,şi cu tendinţa de a-şi impune propriile rezolvări ale acestor probleme. Papa Francisc a făcut paşi importanţi în a-şi afirma autoritatea morală şi a se erija ca arbitru spiritual al lumii.Şi nu numai spiri- tual dar şi economic,social,demografic,climatic,sanitar etc.Se observă aceeaşi dorinţă pe care a avut-o Roma papală în istorie, de a deţine puterea şi controlul popoarelor.Să nu uităm imaginea la final de istorie a femeii:”Apele pe care le-ai văzut,pe care şade şade curva, sunt noroade,gloate,neamuri şi limbi”(Apoc.17.15)şi „Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stă- pânire peste împăraţii pământului”(Apoc17.18).Câteva din realiză- rile papei Francisc în drumul lui pentru întâietate.A proclamat ecu- menismul,unirea tuturor religiilor,sub conducerea bisericii cato- lice,fără a se mai ţine seama de doctrină,de învăţătura biblică („..va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţă- tura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţături după poftele lor”,2 Tim.4.3).În acelaşi timp în consens cu evanghelicii,în special americani,s-a declarat protestantismul mort,ideea fiind că şi biserica catolică crede în mântuirea prin credinţă nu numai prin fapte.Însă papalitatea nu se schimbă,a rămas la aceeaşi doctrină veche,a importanţei tradiţiei,mijlocirii sfinţilor şi a Mariei,pelerinajelor,moaştelor, spovedaniei la preot,nemuririi sufletului,purgatoriului şi iadului veşnic,ritualilor fastuoase,păgâne,toate neavând nimic biblic în ele.Înţelegerea făcută cu biserica luterană şi semnarea Decla- raţiei comune,dupa discuţii care au durat ani şi încheiată la 500 de ani de când Luther şi-a afişat tezele în biserica din Wittenberg, care face o reconciliere,practic o aducere a fiicei rătăcite la bi- serica mamă.Ne putem gândi ce va zice Luther la prima înviere despre această trădare a bisericii înfiinţată de el.Papa a declarat că fundamentalismul trebuie îndepărtat,inclusiv cel religios.Asta corelat cu supunerea protestantismului, înseamna că dacă îţi bazezi credinţa pe Biblie fără să accepţi noua religie,devii un fundamentalist religios,un fanatic,poate un eretic.De fapt a declarat la un moment dat că Biblia e depăşită. Implicarea în problemele climatice,în ordinea socială,în economie şi finanţe, prin vizite,conferinţe,cărţi,articole,întâlniri cu preşedinţi,miniştri şi conducători religioşi şi mai ales prin enciclice sunt norme aproape impuse popoarelor.Lăudat şi ascultat de toţi,primit cu cele mai mari onoruri în Senatul american (America protestantă e înge- nuncheată) şi în forurile internaţionale,activ pe toate planurile e un adevărat iezuit dedicat cauzei bisericii şi statului său.În enciclica Fratelli tutti se vede direcţia de îndrumător moral în probleme so- ciale,interumane,scrise într-un limbaj destul de greoi,sofisticat, greu accesibil, cu multe idei neblibice.Câteva aspecte:la punctul 1 spune că modelul său este sfântul Francisc din Asissi,când de fapt modelul e unul singur: Isus Hristos.Probabil că în credinţa lui sfinţii sau cei făcuţi sfinţi de biserică,sunt mai presus de Hristos. La punctul doi:”Francisc s-a simţit frate cu soarele,marea şi vântul, dar a ştiut că e mai aproape de cei ca el”.A te numi frate cu ele- mentele naturii e o idee panteistă,păgână.La punctul 3: Francisc „nu a impus doctrine”,a înţeles că”Dumnezeu este dragoste” şi a impus noţiunea de societate frăţească.Pentru papa Francisc doctrinele sunt o problemă şi trebuie date la o parte.Trebuie să rămână doar dragostea şi doctrina socială catolică.La punctul 7: „Avem nevoie de a schimba sistemul”,referindu-se la pandemia Covid,ca motiv de a „implementa o nouă ordine mondială”.Aici e în armonie cu „marea resetare”,”noul normal” noua ideologie progresistă,transumanistă,din care Dumnezeu este scos,înde- părtat.Acelaşi lucru spune şi la punctul 8:”o singură familie umană”, promovând agenda globalistă, un guvern unic mondial.Întreaga lume trebuie să se alinieze la această filozofie a lui.La punctul 11: „Sunt multe exemple de naţionalism miop,extremist,plin de ură şi agresivitate”.”Unitatea naţională duce la egoism şi pierderea simţului social”.Vrea desfiinţarea graniţelor,culturilor,integrarea oamenilor într-un singur amestec.Deci a fi patriot,a ţine cu nea- mul şi ţara ta,cu istoria,cultura şi poporul tău e în opinia acestui om egoism,extremism,ură şi agresivitate.El împreună cu oligarhia financiară mondială vrea un nou turn Babel,unde toţi să fie una în ideologia lor rătăcită.Dumnezeu a despărţit limbile şi culturile, a dat fiecărui popor o identitate.”El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur,să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor” (Fapte 17.26).Apoi continuă:”Suntem salvaţi doar împreună”. Însă în Biblie nu există salvare colectivă ci se spune:”Fiecare să-şi cerceteze fapta lui..” „..fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi” (Gal.6.4,5).Dumnezeu „..va răsplăti fiecăruia după fap- tele lui”(Rom.2.6).La punctul 37:”Unele idei populiste susţin că năvala de emigranţi trebuie oprită cu orice preţ”.Papa susţine emigraţia,amestecul culturilor,religiilor,în ciuda problemelor grave apărute deja în ţările sufocate de emigranţi.La punctul 46:”..anumite forme de fanatism se observă în rândurile creşti- nilor”.Cine pot fi fanaticii creştini?.Cei care cred în Biblie.Se pare că aceştia îl deranjează cel mai mult.Biblia crează conflict iar Hristos spune:”Nu am venit să aduc pacea ci sabia” şi „..toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos vor fi prigoniţi” (2 Tim.3.12).La punctul119:” Destinaţia bunurilor create”. „Dacă o persoană are bunuri le are pentru că alta e lipsită de acele bunuri”.Deci cel care munceşte şi are bunuri e de vină că un altul care nu munceşte nu are acele bunuri.”A nu împăr- tăşi bunurile noastre cu alţii înseamnă ai jefui”.Deci dacă deţii ceva eşti hoţ pentru că îl jefuieşti în felul acesta pe altul.”Bogă- ţiile pe care le avem nu sunt ale noastre ci şi ale lor”.Dar biblic este să le oferi săracilor mijloace să se întreţină,să-i educi în sensul ăsta.Idea continuă şi la punctul 120:”Tradiţia creştină nu a recunoscut niciodată dreptul la proprietate privată ca absolut sau inviolabil”.”Folosirea comună a bunurilor create este primul principiu al întregii ordini etice şi sociale”.”Dreptul de pro- prietate privată poate fi considerat doar un drept natural secundar derivat din destinaţia universală a bunurilor pământului”.Toate aceste afirmaţii fac parte din doctrina socială catolică,în care ai dreptul să deţii proprietate dar ea nu este a ta.Dacă cineva are nevoie de ea atunci ţi-o poate lua.E datoria ta socială să o pui la dispoziţie.Această doctrină a fost aplicată în evul mediu unde proprietarii de pământ şi bunuri erau preoţii şi elitele iar slugile nu deţineau nimic.Aceleaşi idei au fost preluate în comunism cu titlu de bunuri ale tuturor dar în fapt ale nimănui.Biserica ca- tolică ar trebui să înceapă cu ea însăşi aplicarea acestei doc- trine,pentru că a deţine atâtea bunuri şi proprietăţi câte are ea, este într-adevăr prin jefuirea altora.Isabela, nevasta lui Ahab împăratul Israelului,este un tip al femeii idolatre (desfrânate) prezentată în 1 Împăraţi 21.Aici ea practică acelaşi tip de doc- trină: îţi place proprietatea cuiva şi ai nevoie de ea,o iei,nu con- tează mijloacele.Nabot avea o vie lângă casa împăratului.Lui Ahab i-a plăcut şi a vrut să i-o vândă.Dar Nabot spune:”Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei”.Dar Isabela intervine şi prin minciună şi martori mincinoşi îl omoară pe Nabot şi-i dă via soţului ei Ahab.Deci dacă eu deţin puterea pot să-ţi iau cu forţa proprietatea chiar dacă tu ai drept de moştenire asupra ei.Dacă eu am puterea şi aplic doctrina socială catolică,pot să-ţi iau proprietatea pentru că am nevoie de ea.Isabela a fost aruncată de la fereastră şi a fost mâncată de câini,după cuvântul Domnului spus lui Ilie tişbitul. Domnul Hristos în Apocalips 2.20,vorbind bisericii din evul mediu, Tiatira spune:”Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Isabela, femeia aceea care se zice prorociţă,să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor”.Femeia aceasta idolatră(desfrânată) care a domi- nat prin amăgirile ei în evul mediu,o vedem cum se ridica în Apocalipsa 17 ca antitip,să domine din nou lumea cu idolatriile, doctrinele şi ideologiile ei,în colaborare cu o putere politică ateistă, de-a dreptul satanică,cu o ură pentru Hristos pe faţă. Isabela modernă(biserica ecumenică condusă de papalitatea) stă pe ape mari (noroade,gloate,neamuri şi limbi),desfrânează cu împăraţii pământului(fiara din abis) în drumul ei spre supre- maţia mondială.Dar în final va fi pedepsită la fel ca Isabela din Sidon:”Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc”(Apoc.17.16).