Speranta
E haina mea de cand o stiu
Si ma imbrac mereu cu ea,
Mult mai aproape ca sa fiu,
De Domnul Sfant de-apururea.
El, credinciosia mea
Si harul, ca raza de soare,
Ce a venit din partea Sa,
Ma insotesc pe-a mea carare.
Am pus in coltul cel mai tainic
Un strop din ea, ca nu se stie,
De va veni o clipa jalnic,
Sa stinga a mea credinta vie.
Am capatat-o-n rugaciune,
Si de ea ma tin mereu.
Cumpar ulei sa am cu mine,
In candela sufletului meu.
Sa pot sa fiu mai vegheatoare,
Si sa nu pierd nici un omer,
Din dragostea si-a ei lucrare,
Ce am pe calea catre cer.
Sub a luminii insotire,
Duc viata, apeland stingher,
La Cel Prea Sfant si-a Lui iubire,
Cuprinsa-n valuri cand disper.
Ca sa se-opreasca si la mine,
Cu pasul Lui, atunci cand vine,
Si sa ma puna sus pe stanca,
Din valea aceasta-atat de-adanca.
Apoi ma las in voia Lui,
Si imi verific siguranta.
E pusa-n mana Domnului,
Avand in El toata speranta.
Si o nadejde ce nu moare,
Ma poarta des in locul care
Cu haina de neprihanire,
Eu pot intra far' sovaire.
Al timpului sfarsit ce vine
E mai aproape zi de zi.
Si spun de multe ori in mine,
-Isuse sper ca ai sa vi,
Poate la noapte sau in zori,
Sau cand ma plec in inchinare,
Eu totdeauna te-nfasor,
Cu dragoste si adorare.
Amin