Cine va zâmbi la urmă?

Autor: Bahrin Alexandru | Album: Un strop de binecuvântare! | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de bah.28 in 11/09/2021

Referințe

Luca 6:22-22:24 | Luca 6:21 | Luca 6:25

Luca 6:22 Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
Luca 6:23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
Luca 6:24 Dar vai de voi, bogaţilor , pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!
Luca 6:25 Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
Luca 6:26 Vai de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!
Iubirea vrăjmaşilor
Luca 6:27 Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
Luca 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
Luca 6:29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
Luca 6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
Luca 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
Luca 6:32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
Luca 6:33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
Luca 6:34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
Luca 6:35 Voi, însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi.
Luca 6:36 Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.
Paiul şi bârna, pomul şi roada
Luca 6:37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luca 6:38 Daţi , şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
Luca 6:39 Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
Luca 6:40 Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
Luca 6:41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
Luca 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Luca 6:43 Nu este niciun pom bun care să facă roadă rea şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
Luca 6:44 Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
Luca 6:45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
Casa zidită pe stâncă
Luca 6:46 De ce-Mi ziceţi: ‘Doamne, Doamne!’ şi nu faceţi ce spun Eu?
Luca 6:47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
Luca 6:48 Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
Luca 6:49 Dar cine aude şi nu face se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”
Vindecarea robului unui sutaş
Luca 7:1 După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
Luca 7:2 Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
Luca 7:3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
Luca 7:4 Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine,
Luca 7:5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.”
Luca 7:6 Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
Luca 7:7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
Luca 7:8 Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.”
Luca 7:9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
Luca 7:10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
Învierea fiului văduvei din Nain
Luca 7:11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
Luca 7:12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Luca 7:13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
Luca 7:14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te , îţi spun!”
Luca 7:15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
Luca 7:16 Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
Luca 7:17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
Luca 7:18 Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
Luca 7:19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
Luca 7:20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’”
Luca 7:21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
Luca 7:22 Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Luca 7:23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
Luca 7:24 După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?
Luca 7:25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
Luca 7:26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.
Luca 7:27 El este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.’
Luca 7:28 Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Luca 7:29 Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
Luca 7:30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Luca 7:31 Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
Luca 7:32 Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.’
Luca 7:33 În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac.’
Luca 7:34 A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.’
Luca 7:35 Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
Femeia păcătoasă
Luca 7:36 Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
Luca 7:37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
Luca 7:38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
Luca 7:39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
Luca 7:40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
Luca 7:41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci.
Luca 7:42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
Luca 7:43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
Luca 7:44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
Luca 7:45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Luca 7:46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
Luca 7:47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
Luca 7:48 Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
Luca 7:49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
Luca 7:50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”
Isus propovăduieşte Evanghelia
Luca 8:1 Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El
Luca 8:2 şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli: Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
Luca 8:3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.
Pilda semănătorului
Luca 8:4 Când s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
Luca 8:5 „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
Luca 8:6 O altă parte a căzut pe stâncă şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
Luca 8:7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
Luca 8:8 O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă.”
Luca 8:9 Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
Luca 8:10 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă şi, măcar că aud, să nu înţeleagă.”
Luca 8:11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
Luca 8:12 Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
Luca 8:13 Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
Luca 8:14 Sămânţa care a căzut între spini îi închipuie pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
Luca 8:15 Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
Luca 8:16 Nimeni , după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
Luca 8:17 Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
Luca 8:18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
Mama şi fraţii lui Isus
Luca 8:19 Mama şi fraţii lui Isus au venit la El, dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului.
Luca 8:20 Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.”
Luca 8:21 Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.”
Potolirea furtunii
Luca 8:22 Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
Luca 8:23 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie.
Luca 8:24 Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit, şi s-a făcut linişte.
Luca 8:25 Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”
Vindecarea unui îndrăcit
Luca 8:26 Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
Luca 8:27 Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
Luca 8:28 Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”
Luca 8:29 Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustii.
Luca 8:30 Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
Luca 8:31 Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc.
Luca 8:32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
Luca 8:33 Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.
Luca 8:34 Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
Luca 8:35 Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
Luca 8:36 Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
Luca 8:37 Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors.
Luca 8:38 Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:
Luca 8:39 „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Învierea fiicei lui Iair. Femeia cu scurgere de sânge
Luca 8:40 La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
Luca 8:41 Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă;
Luca 8:42 pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
Luca 8:43 Şi era o femeie care, de doisprezece ani, avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
Luca 8:44 Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
Luca 8:45 Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ”
Luca 8:46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere .”
Luca 8:47 Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos, înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.
Luca 8:48 Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace.”
Luca 8:49 Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
Luca 8:50 Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai şi va fi tămăduită.”
Luca 8:51 Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi pe mama fetei.
Luca 8:52 Toţi plângeau şi o boceau. Atunci, Isus a zis: „Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”
Luca 8:53 Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
Luca 8:54 Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te !”
Luca 8:55 Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
Luca 8:56 Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.
Trimiterea celor doisprezece
Luca 9:1 Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.
Luca 9:2 Apoi, i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
Luca 9:3 „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”, le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
Luca 9:4 În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.
Luca 9:5 Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”
Luca 9:6 Ei au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.
Irod nu ştie ce să creadă despre Isus
Luca 9:7 Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
Luca 9:8 alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
Luca 9:9 Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
Luca 9:10 Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.
Luca 9:11 Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
Luca 9:12 Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”
Luca 9:13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”
Luca 9:14 Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.”
Luca 9:15 Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
Luca 9:16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
Luca 9:17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.
Mărturisirea lui Petru
Luca 9:18 Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
Luca 9:19 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”
Luca 9:20 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru.
Luca 9:21 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
Luca 9:22 Apoi, a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.
Cum să urmăm pe Isus
Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Luca 9:24 Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.
Luca 9:25 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?
Luca 9:26 Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Luca 9:27 Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
Luca 9:28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.
Luca 9:29 Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
Luca 9:30 Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
Luca 9:31 care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
Luca 9:32 Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.
Luca 9:33 În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.
Luca 9:34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor.
Luca 9:35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.”
Luca 9:36 Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
Vindecarea unui îndrăcit
Luca 9:37 A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.
Luca 9:38 Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
Luca 9:39 Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.
Luca 9:40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.”
Luca 9:41 „O, neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”
Luca 9:42 Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.
Luca 9:43 Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
Isus vesteşte moartea şi învierea Sa
Luca 9:44 „Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!”
Luca 9:45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.
Cine este cel mai mare?
Luca 9:46 Apoi, le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
Luca 9:47 Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El
Luca 9:48 şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare.”
Luca 9:49 Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”
Luca 9:50 „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
„Foc din cer”
Luca 9:51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.
Luca 9:52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
Luca 9:53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
Luca 9:54 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”
Luca 9:55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!
Luca 9:56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat într-alt sat.
Cum să urmăm pe Isus
Luca 9:57 Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”
Luca 9:58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
Luca 9:59 Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”
Luca 9:60 Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”
Luca 9:61 Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.”
Luca 9:62 Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”
Trimiterea celor şaptezeci de ucenici
Luca 10:1 După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.
Luca 10:2 Şi le-a zis: „Mare este secerişul , dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
Luca 10:3 Duceţi-vă; iată , vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
Luca 10:4 Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
Luca 10:5 În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: ‘Pacea să fie peste casa aceasta!’
Luca 10:6 Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el, altminteri, ea se va întoarce la voi.
Luca 10:7 Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
Luca 10:8 În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte,
Luca 10:9 să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: ‘Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’
Luca 10:10 Dar, în oricare cetate veţi intra şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi:
Luca 10:11 ‘Scuturăm împotriva voastră chiar şi praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.’
Luca 10:12 Eu vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
Luca 10:13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci , dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.
Luca 10:14 De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
Luca 10:15 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.
Luca 10:16 Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă şi cine vă nesocoteşte pe voi pe Mine Mă nesocoteşte, iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Întoarcerea celor şaptezeci
Luca 10:17 Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.”
Luca 10:18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.
Luca 10:19 Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
Luca 10:20 Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”
Luca 10:21 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.”
Luca 10:22 „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Luca 10:23 Apoi, S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: „Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi!
Luca 10:24 Căci vă spun că mulţi proroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n-au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n-au auzit.”
Pilda samariteanului
Luca 10:25 Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
Luca 10:26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
Luca 10:27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Luca 10:28 „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.”
Luca 10:29 Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?”
Luca 10:30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.
Luca 10:31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:32 Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:33 Dar un samaritean , care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.
Luca 10:34 S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.
Luca 10:35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.’
Luca 10:36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”
Luca 10:37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.
Marta şi Maria
Luca 10:38 Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
Luca 10:39 Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos, la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
Luca 10:40 Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.”
Luca 10:41 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
Luca 10:42 dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Tatăl nostru
Luca 11:1 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.”
Luca 11:2 El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
Luca 11:3 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi
Luca 11:4 şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’”
Stăruinţa în rugăciune
Luca 11:5 Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini,
Luca 11:6 căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’
Luca 11:7 şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, –
Luca 11:8 vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.
Luca 11:9 De aceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Luca 11:10 Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide.
Luca 11:11 Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?
Luca 11:12 Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?
Luca 11:13 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Vindecarea unui îndrăcit mut
Luca 11:14 Isus a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat.
Luca 11:15 Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”
Luca 11:16 Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.
Luca 11:17 Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta.
Luca 11:18 Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?
Luca 11:19 Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri.
Luca 11:20 Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.
Luca 11:21 Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.
Luca 11:22 Dar , dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.
Luca 11:23 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
Duhul necurat ieşit din om
Luca 11:24 Duhul necurat, când iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’
Luca 11:25 Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.
Luca 11:26 Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Ferice de cei ce ascultă Cuvântul
Luca 11:27 Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”
Luca 11:28 Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”
Minunea cu Iona
Luca 11:29 Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
Luca 11:30 Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
Luca 11:31 Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
Luca 11:32 Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
Lumina
Luca 11:33 Nimeni n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
Luca 11:34 Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.
Luca 11:35 Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.
Luca 11:36 Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”
Mustrarea cărturarilor şi fariseilor
Luca 11:37 Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă.
Luca 11:38 Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.
Luca 11:39 Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate.
Luca 11:40 Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru?
Luca 11:41 Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.
Luca 11:42 Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
Luca 11:43 Vai de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
Luca 11:44 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”
Luca 11:45 Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.”
Luca 11:46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
Luca 11:47 Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri.
Luca 11:48 Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.
Luca 11:49 De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,
Luca 11:50 ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii:
Luca 11:51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!
Luca 11:52 Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.”
Luca 11:53 După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;
Luca 11:54 I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.
Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfânt
Luca 12:1 În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

Cine va zâmbi la urmă?

- de Bahrin Alexandru

Astăzi se tot râde:
“Ba de unul că e slab.
Ba de altul că e gras.
Ba de cel ce-i în necaz.
Azi, îți râde și în nas!

Râde ciobul de acela,
Ce e oală spartă-n târg.
Să arate că-i mai bun!
Dar nu știe că-ntr-o zi,
Niciunul nu va mai fi! “

Însă am văzut în taină,
Că nu râde om de om.
Râde diavolul, de aceea…
Ce se sprijină pe dânșii,
Pe viața lor, de muritori.

Nesimțirea e la culme!
Cine are-nțelepciune?
Să ne poată nouă spune:
Ce-a pățit întreaga lume?
Cine, în lanțuri o ține?

Oare o fi nelegiuirea,
Ce le tot robește firea?
Celor ce nu au credință,
Ci se nasc din rea ființă?
Căci trăiesc în neștiință?

Cât și unul cât și altul,
Toți înfăptuiesc păcatul.
De ce, așa se întâmplă?
Rog astăzi pe cineva,
Să vină să ne răspundă.

Dar puțini sunt cei, ce astăzi,
Mai au, în suflet nădejde.
De al mai sluji cu dor.
Pe al lor Mântuitor,
Ce e Domnul domnilor!

S-au dus oamenii de bine,
Toți la Domnu-n veșnicie?
Chiar să nu mai fie nimeni,
Să lucreze înțelepciune?
Vai și-amar de lume!

Râde omul se hlinzește,
De acel ce-i necăjit.
Dar îi vine și lui rândul!
Și-o să fie pedepsit,
Căci Domnul l-a auzit!

Atunci se întoarce roata!
Fiindcă a fost om smerit,
Necăjitu-i împlinit!
Însă cel ce-a râs de dânsul,
A ajuns nenorocit!

Ăla ce a râs la urmă,
A râs mult mai bine.
Asta, tot omul, o știe!
Însă, dacă-i pocăit,
El nu râde, de un biet nenorocit.

Ba din contră, cu iubire îl ajută!
Când trece prin suferință,
Face totul prin credință.
Fiindcă-n a lui conștiință,
Asta este pocăință!

Cum să râdă el pe urmă,
De un om lovit de patimi?
Când știe că nu demult,
Avea și el, în ochi lacrimi.
N-ar fi un om ipocrit?

Iaca, că într-un final,
Nu mai râde nimenea!
Nici cel de sus, de ăl de jos,
Nici înțeleptul de nebun,
Nici istețul de prostuț!

Nici frumosul de urât,
Nici cel mare de cel mic,
Nici cel tare de cel slab,
Nici bogatul de sărac,
Le-a venit mintea la cap!

Ei au fost robi la acela,
Ce își bate joc de oameni
Și-i momește în capcană,
Viața ca să li-o răpească
Și-n Iad, să îi osândească!

Căci nu vrea ca omu-n grabă,
Pe Hristos să Îl găsească
Și-apoi să se pocăiască.
Diavolul, oricum, n-a reușit,
Căci, azi toți, s-au pocăit!

Adunarea este plină,
La Domnul ei se închină.
Să Îi scape de-a lor vină.
Să primească-n dar lumină,
Pentru o viață mai senină!

Doamne-n veci să fii mărit!
Căci nimeni nu s-a gândit
La harul, ce l-am primit,
Prin greul ce-ai suferit,
Sus pe cruce răstignit.

Toți ce astăzi cred în Tine,
Au șansa la mântuire!
Și de fac și-un legământ,
Cât timp ei sunt pe pământ
Vor primi și Duhul Sfânt!

Asta este-nțelepciune!
Să-L cauți pe Dumnezeu,
Făcând legământ cu El.
Să-mplinești Cuvântul Său
Biruind tot ce e rău!

Să nu te lași amăgit,
Sau de păcate ispitit.
Ci să fii neprihănit,
Prin Hristos să fii sfințit.
Pocăit să fii numit!

Iar când ești batjocorit,
Și de alții ocărât și izgonit.
Să fii cel mai fericit!
Căci atunci s-a împlinit,
Ce demult s-a prorocit!

Roagăte-n ziua aceea,
Să le treci, toate cu bine.
Căci răsplata ta e mare!
Când ajungi în veșnicie,
Unde-i numai bucurie!

Cine va zâmbi la urmă?
Oare nu cel pocăit?
Ce pe Domnul l-A iubit,
Și Cuvântul l-a vesitit,
Chiar de a fost prigonit?

El nu râde de acel ce-i chinuit,
Că-n Iad la moarte a fost sortit.
Ca și cum răsplată, dreaptă a primit!
Ci zâmbește că Hristos l-a mântuit
Că a ajuns în Rai și este împlinit!

Amin!

Pace vouă binecuvântații Tatălui! Domnul să vă umple cu harul Său minunat ce coboară peste fiecare suflet prigonit, ocărât și încercat. Am primit inspirația pentru a scrie acestă poezie atunci când am citit un mesaj postat de un suflet credincios care transmitea că anumite persoane râd de felul cum arată și a simțit nevoia de a se apăra, dar punând-Ul pe Hristos Isus în față și exclamând că este copilul Domnului și tot ce face face pentru El și veșnicie. Glorie Lui în veci! Simțind cu acest suflet, Duhul Domnului mi-A vorbit să scriu o poezie privind acest subiect care ne trimite direct spre Cuvântul scris în: Luca 6:21 Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! A fi om neprihănit într-o lume plină de păcate, noi copii Domnului știm că nu este un lucru atât de ușor și că la tot pasul ne așteaptă mari ispite de biruit și împotriviri ale vrășmașului. Însă prin credința în Domnul nostru Isus Hristos cu siguranță vom putea iesi victorioși. Astăzi se râde de noi cum și de Domnul nostru Isus Hristos au râs, vom plânge, vom suferii, vom fi încercați și prigoniți din pricina numelui Său, dar la sfârșit spune cuvântul de mai sus: “Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!” Aleluia! Luca 6: 22-24 * 22 Ferice* de voi când oamenii vă vor urî, vă** vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! * 23 Bucuraţi-vă* în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa** făceau părinţii lor cu prorocii. * 24 Dar* vai de voi, bogaţilor** , pentru că voi v-aţi† primit aici mângâierea! Cu ocazia asta vreau să aduc mulțumiri Domnului nostru Isus Hristos pentru că mi-A dat harul și puterea de a termina și această poezie! Mă rog ca prin strofele ei să trezească multe suflete care se bizuiesc pe carele lor și pe caii lor. Care se bizuiesc pe viata lor de muritori și nu pe numele Domnului! Conștientizând că vor da socoteală pentru fiecare faptă pe care o duc la înfăptuire, chiar și pentru fiecare batjocoră sau rânjit adus la adresa celor nenorociți, lipsiți și încercați. Să nu uităm că Dumnezeu ne vede pe fiecare în parte și ne va judeca orice faptă! Idiferent că suntem mai înstăriți sau puțin mai modești, ori săraci, noi să căutăm cu toții să rămânem la starea plăcută Domnului nostru Isus Hristos. O stare smerită și neprihănită! Amin. Ioan 13:17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi. Toate să fie spre slava Domnului Dumnezeu Tatăl, a Domnului Isus Hristos și Duhul Sfânt. Amin.