Cine-ar putea pe noi sa ne desparta
De dragostea slavitului Isus,
Ce rani sapate-n mainile Lui poarta
Prin jertfa sfanta care S-a adus?

Necazul de-ar lovi fara crutare
Si stramtorarea ne-ar invalui,
Ne ancoram de El, de Stanca tare,
Ce nici un val n-o poate birui.

De-ar fi vrajmasul sa ne prigoneasca,
Flamanzi sau goi de-ar fi sa pribegim,
Ne protejeaza mana Lui cereasca,
Suntem predestinati sa biruim!

Primejdii fara numar de-ameninta,
Si sabii s-indreptate catre noi,
Suntem predestinati la biruinta,
Caci nu suntem din cei ce dau 'napoi.

Noi stim si credem ca acestea toate
Lucreaza impreuna spre folos,
Spre bine vesnic si eternitate,
Cand vom domni in slava cu Hristos.

Nimic nu va putea sa ne desparta
De dragostea cea fara de apus,
Ce Tatal a ales ca sa ne-o-mparta
Prin Fiul Sau iubit, Hristos Isus.

Nici moartea, si nici viata, si nici ingeri,
Nici stapaniri, puteri oricat de mari,
Nici inaltimi, ori adancimi de plangeri
Nu ne vor lua din bratele Lui tari.

Prin lucruri de acum, sau viitoare,
El ne traseaza-un glorios destin;
Suntem, prin dragostea-I nemuritoare,
Mai mult decat biruitori. Amin!