A fost o vreme!

Autor: Daniel Bobu | Album: Dumnezeu te clădește | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de Daniel_13 in 18/04/2022

Referințe

Iov 1:1-42:17

IOV
Propăşirea lui Iov
Iov 1:1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.
Iov 1:2 I s-au născut şapte fii şi trei fete.
Iov 1:3 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază dintre toţi locuitorii Răsăritului.
Iov 1:4 Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
Iov 1:5 Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.
Satana cere să se atingă de Iov
Iov 1:6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
Iov 1:7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
Iov 1:8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”
Iov 1:9 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Iov 1:10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara.
Iov 1:11 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Iov 1:12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.”Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Răbdarea lui Iov
Iov 1:13 Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut,
Iov 1:14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
Iov 1:15 Şi s-au aruncat nişte sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Iov 1:16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Iov 1:17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.”
Iov 1:18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut.
Iov 1:19 Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie şi a izbit în cele patru colţuri ale casei; casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.”
Iov 1:20 Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat
Iov 1:21 şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”
Iov 1:22 În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Satana învinuieşte pe Iov
Iov 2:1 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.
Iov 2:2 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”
Iov 2:3 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.”
Iov 2:4 Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
Iov 2:5 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Iov 2:6 Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.”
Iov 2:7 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.
Iov 2:8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.
Iov 2:9 Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!”
Iov 2:10 Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
Cei trei prieteni vin la Iov
Iov 2:11 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.
Iov 2:12 Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.
Iov 2:13 Şi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Plângerea lui Iov
Iov 3:1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
Iov 3:2 A luat cuvântul şi a zis:
Iov 3:3 „Blestemate să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
Iov 3:4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
Iov 3:5 S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
Iov 3:6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
Iov 3:7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Iov 3:8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte leviatanul;
Iov 3:8 Sau: crocodil.
Iov 3:9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Iov 3:10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
Iov 3:11 De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
Iov 3:12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
Iov 3:13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
Iov 3:14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
Iov 3:15 cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
Iov 3:16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
Iov 3:17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Iov 3:18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
Iov 3:19 cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
Iov 3:20 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet,
Iov 3:21 care aşteaptă moartea, şi nu vine, măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
Iov 3:22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?
Iov 3:23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
Iov 3:24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.
Iov 3:25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
Iov 3:26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”
Cuvântarea lui Elifaz către Iov
Iov 4:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
Iov 4:2 „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
Iov 4:3 De multe ori tu ai învăţat pe alţii şi ai întărit mâinile slăbite.
Iov 4:4 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
Iov 4:5 Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
Iov 4:6 Nădejdea ta nu-i neprihănirea ta?
Iov 4:7 Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
Iov 4:8 După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
Iov 4:9 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.
Iov 4:10 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
Iov 4:11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă şi puii leoaicei se risipesc.
Toţi oamenii sunt vinovaţi
Iov 4:12 Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
Iov 4:13 În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
Iov 4:14 m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
Iov 4:15 Un duh a trecut pe lângă mine… Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
Iov 4:16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
Iov 4:17 ‘Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
Iov 4:18 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
Iov 4:19 cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
Iov 4:20 De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
Iov 4:21 Li se taie firul vieţii, mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!
Nelegiuitul piere
Iov 5:1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
Iov 5:2 Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
Iov 5:3 Am văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi, deodată, i-am blestemat locuinţa.
Iov 5:4 Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu-i scapă!
Iov 5:5 Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi.
Iov 5:6 Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
Iov 5:7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Ajutorul este la Dumnezeu
Iov 5:8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu.
Iov 5:9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 5:10 El varsă ploaia pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
Iov 5:11 El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
Iov 5:12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească.
Iov 5:13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
Iov 5:14 dau peste întuneric în mijlocul zilei, bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.
Iov 5:15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor şi-l scapă din mâna celor puternici,
Iov 5:16 aşa încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
La adăpostul lui Dumnezeu
Iov 5:17 Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
Iov 5:18 El face rana şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
Iov 5:19 De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.
Iov 5:20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete şi de loviturile sabiei în vreme de război.
Iov 5:21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
Iov 5:22 Vei râde de pustiire, ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pământului.
Iov 5:23 Căci vei face legământ până şi cu pietrele câmpului, şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
Iov 5:24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
Iov 5:25 îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.
Iov 5:26 Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.
Iov 5:27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!”
Răspunsul lui Iov
Iov 6:1 Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 6:2 „O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Iov 6:3 ar fi mai grele decât nisipul mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
Iov 6:4 Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava şi groaza Domnului bagă fiori în mine!
Iov 6:5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
Iov 6:6 Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
Iov 6:7 Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
Iov 6:8 O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Iov 6:9 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
Iov 6:10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
Iov 6:11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
Iov 6:12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Iov 6:13 Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguieşte
Iov 6:14 Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
Iov 6:15 Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
Iov 6:16 Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Iov 6:17 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
Iov 6:18 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie şi pier.
Iov 6:19 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
Iov 6:20 Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
Iov 6:21 Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi!
Iov 6:22 V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Iov 6:23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?
Iov 6:24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Iov 6:25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Iov 6:26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
Iov 6:27 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Iov 6:28 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Iov 6:29 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
Iov 6:30 Este vreo nelegiuire pe limba mea şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Iov deznădăjduit
Iov 7:1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când te am răstignit chiar eu,
Dar in bunatatea 'ți sfântă, ai fost lumina mea mereu,
În păcat, în stâmtorare, m-am pierdut de Dumnezeu,
Dar ai fost acolo o Tată, în momentul cel mai greu.

A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când puterea-mi slăbea,
Când din negură și ceață, glasul meu tot suspina,
Dar ai fost, ai fost acolo, când lacrima din ochi ‘mi curgea,
Și-n suspin, în încercare, Duhul Sfânt mă alina.

A fost o vreme o Doamne Sfinte, când am spus că-s un nimic,
Am simțit că-s o greseală, că nu mai pot să mă ridic,
Dar M-ai văzut printre-mi ruine, când aproape am căzut,
Și dintr-un nimic ca mine, un vas de lucru Tu ai făcut.

A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când de toți am fost respins,
M-am simțit dat la o parte, și speram să fie un vis,
Dar am înțeles atunci, Tu măreț și sfânt Isus,
Doar de tine am nevoie, căci tu M-ai iubit nespus.

Nu am cuvinte îndeajuns, ca să ți mulțumesc Isus,
Că-Ți prin jertfa de pe cruce, mă vei duce în cer sus,
Că prin iubirea ‘Ți minunată, am ajuns să mă ridic,
Și prin Tine acum declar,"eu prin Tine am biruit!"

Dumnezeu e acolo in ceasul cel mai greu. El nici nu te parasește nici nu întârzie, el totul va rezolva la momentul potrivit.