Gânduri slobode şi goale,
Gânduri şubrezite
De o lume de cuvinte,
Dure şi pripite.
Visuri, şoapte, aspiraţii,
Gânduri, fãrã numãr,
Grea povarã pun, adesea,
Omului, pe umãr!
Ce s-ar întâmpla cu mine?
Oare ce m-aş face
De-ar voi mintea, o clipã,
Sã mã lase-n pace?
În PROVERBELE, de pildã,
Solomon ne spune
Cã-n mulţimea vorbii, zace
Doar deşertãciune!
"N-are importanţã gândul!
Vorba dã valoare!"
Dar, fântâna vorbii, cine
O deschide, oare?
Gând cu gând, culcuş îi face
Planului - IDEE,
Lãsându-i posteritãţii
Scumpã epopee.
"Mai gândeşte-o datã!", zice
Vorba româneascã;
Fiindcã mulţi vorbesc întruna,
Fãrã sã gândeascã.
Vorba multã, fãrã noimã-i
Fier, lovit de faur;
Când, de multe ori, tãcerea
E lingou de aur!
Visurile bune-s cele
Întrebuinţate,
Gândul bun când îl transformã
În realitate.
Prin cuvântul tãu, adesea
Poţi stârni furtuna:
"Unde dai şi unde crapã,
Mai întotdeauna! ... "