Of inima prea bună
Ce rabzi tot în furtună
Tu suferi și te zbați
Obrajii îți sunt brăzdați
Te uiți în jurul tău
Și vezi peste tot rău
Tu inima aleasă
Refuzi sa cazi in plasă
Simți bunătatea mereu
Și nu poți să faci rău
Acesta inima ți a dat
Al tău prea bun Împărat
Pe pământ e raritate
O inima fără răutate
Ori te naști cu ea așa
Ori Isus te poate schimba
Inima pura și curată
De lacrimi ades udată
Mergi pe drumul tău
Și ferește te de rău
Mult tu ai mai iubit
Uneori te au și lovit
Ai avut chiar răni adânci
Nu credeai că te ridici
In acele momente grele
Te ai întins mult pe podele
Inima plângea mai că sângera
Așa era suferința de grea
Suferința doar întărește
Inima apoi se potolește
Păstrează în ea credința
Și primește biruința
Inima bună se dedică
Și de ea însuși abdică
Suferă, dar în tăcere
Iubește chiar fără bariere
Inima curată nu obosește
Și la alții se gândește
Suferă cu cel îndurerat
Știe, căci și ea a indurat
Doar inima ce i călită
Poate fi și iscusită
Pregătită pentru un sfat
Care sa fie și ascultat
Inima ce i ruptă din cer
Nu are in ea nimic mișel
E întotdeauna transparentă
Și la alții mereu atentă
Să ajute, să asculte
Uneori și să îndrume
Tace chiar de e nedrept
Este mult mai înțelept
Ea se încrede în Dumnezeu
El o îndruma mereu
Lasandu-se așa condusă
Ea va fi în cer dusă