Când cetatea refugiului temporar ți-e distrusă,
Când o veste ce nu vrei s-o auzi ți-e adusă,
Când ajungi să plângi uneori până nu mai poți plânge,
Când amărăciunea ce-o ai în suflet te frânge,
Când strâmtorarea în care te găsești este mare,
Când nu mai ai soluție, nici mod de scăpare,
Când tot ce-a rămas la Țiclag e doar fum și ruine,
Când nici cei de aproape nu mai sunt pentru tine,
Îndrăznește, sprijinindu-te pe al tău Dumnezeu,
Oricât de greu ți-ar fi greul, pentru El nu-i prea greu,
Mergi luptând înainte cu neclintită credință,
Căci cu El totdeauna vei avea biruință.
Inspirată din 1 Samuel 30.