Doamne, ce rost are suferința, ce rost are jertfa mea, dacă eu nu știu a mă supune, dacă eu nu vreau a asculta?
Si atâtea câte am făcut, dacă dragoste nu am avut, ce rost are truda mea! ?
Să iubesc, hmm aş putea, chiar și atunci când cel rău cu ura sa, mă trânteşte la pământ?
Când oamenii îmi greşesc, cum să iert? Oare pot eu să stau nepăsător sau îmi arăt “dragostea" într-un mod răzbunător! ?
[ ooo, departe de Mine, caci nu te cunosc
-cum nu Doamne, pentru tine am spus că mor!
In zadar e suferința, in zadar e jertfa ta, dacă tu în toate nu ai pus dragostea Mea. Nici să te smerești n-ai vrut, o inima rea ai avut, iată nebunia și mândria ta, astăzi rodul lor le vei vedea!]
Ce vă cer eu copilași, nu e doar sudoare, nici un sacrificiu mare, vreau cu toată inima numai ascultare. Ascultare de Cuvântul Meu, dragoste, vă cer și pe asta de nu o aveți, raiul meu n-o sa-l vedeți.
ohh la picioarele-Ți m-aplec în smerenie, Tată, iartă-mă te rog si de nu rămâi acum în mine, eu nu voi putea iubi ca Tine.
Am scris aceste cuvinte în momentele grele din viața mea,când oamenii aruncau în mine cu ură, m-am oprit în lacrimi, m-am oprit să nu fac la fel ca ei, ce scurtă e viața, Dumnezeu ne-a chemat să iubim pe cei ce ne fac răul, să-i binecuvântăm mai degrabă, nu să le plătim cu aceeași monedă a răutății. Iubirea e mai presus de toate, Iubirea din Dumnezeu învinge!