Lasa durerea sa-mi curga in suflet
Si singuratatea infioratoare
Sa-si teasa o panza adanca in mine;
O, lasa si vantul sa bata usor sau puternic,
caci astfel cadea-vor multe din frunzele
trecutului ce nu vor sa se desprinda.
Trimite si îngheturi si fulgi de zapada
pentru a ingheta in mine pentru totdeauna
acele lucruri care nu sunt pe placul Tau.
Ia-mi si speranta lasandu-ma prada confuziei
sa nu mai vad nimic in viitor.
Trimite-ma-n valuri spumoase, crescande
ca-n disperare sa-nvat sa ma agat doar de Tine.
Caci stiu ca acestea sunt uneltele Tale
cu care cioplesti fiecare ascutime
a uneltei pe care mai tarziu,
vrei sa o folosesti pentru Tine,
Da-mi-le toate in trupu-mi de lut,
dar pentru ca sa nu ma sfaram
Te mai rog doar ceva: in tot acest timp,
"Du-ma in cuib!"
Eram studenta in anul II, si ma luptam cu anumite sentimente din inima mea si simteam ca sunt mai presus decat ratiunea mea si doream mai mult decat confortul meu sa fiu in voia Lui, in planul Lui!Era o vreme de frangere pentru mine!
în grădină să vadă ce copaci au rămas în picioare! Unii poate sînt doborîţi la pămînt,la alţii poate s-au frînt numai o creangă. Cei care au rămas în picioare au fost îndoiţi şi ei de furtună, dar au lăsat să pice doar crengile uscate!
Adînci învăţături ai scris dar unii fug de aceste lucruri,şi nu înţeleg rostul lor...Succes în continuare!
E nevoie de atata renuntare de sine pentru a o scrie. Cred ca ai scris-o in primul rand pentru tine, pentru a nu uita niciodata ce anume conteaza cu adevarat.