De ce mai aduni şi acum la tăceri
Când iată, eşti chiar lângă cruce?
De ce să mai plângi, de ce să disperi,
De ce să mai porţi pe umeri poveri
Când Tatăl Tău vrea a le duce?
De ce să priveşti mereu înapoi
Când dorul spre zare te poartă?
De ce stai murdar, când sânge şuvoi
Te spală, te curăţă de orice noroi
Şi orice păcat el îţi iartă ?
De ce să stai gol, fără haină de fiu
Când haina cea albă te-aşteaptă?
De ce să fi mort, când poţi fi viu?
De ce nu vrei cerul, ci doar un pustiu?
De ce să nu schimbi a ta soartă?
De ce să amâni, dacă ziua de azi
e-a ta, dar nu ştii despre ziua de mâine
de ce să mai ai lacrimi pe obraz?
de ce să aduni comori de necaz,
când ceru-I deschis pentru tine ?
Am incercat sa concentrez o seama de intrebari
pentru cei ce risipesc harul lui Dumnezeu, dar raspunsul trebuie sa-l dea fiecare in dreptul sau, in adancul inimii.
Multumesc ca mi-ai amintit inca o data de bogatiile harului in Cristos. Stiam asta, dar trebuie sa mi-o reamintesc mereu si mereu, ca sa ma pot bucura de cerul deschis pentru mine. Umbland prin valea umbrei mortii e usor sa uit ca Cineva e gata sa ia asupra Lui toate poverile mele, si in loc sa I le dau, ma trudesc tarandu-le dupa mine.