Cand eram..
Cand eram atat de-aproape
De-a ma cufunda in hau
Si cand vuiet greu de ape
Rasuna-mprejurul meu,
Cand puterea mi-era mica
Si-aveam sufletul pustiu,
Cand ma luau fiori de frica,
Doamne Tata, nici nu stiu
Cand Te-ai aplecat spre mine,
Din valtori m-ai ridicat
Si m-ai dus sub zari senine,
Sufletul mi-ai mangaiat!
De aceea-Ti canta-ntruna
Inima-mi, ce-ai innoit
Si doresc ca totdeauna
Sa stau la sanu-Ti, smerit.
De-a ma cufunda in hau
Si cand vuiet greu de ape
Rasuna-mprejurul meu,
Cand puterea mi-era mica
Si-aveam sufletul pustiu,
Cand ma luau fiori de frica,
Doamne Tata, nici nu stiu
Cand Te-ai aplecat spre mine,
Din valtori m-ai ridicat
Si m-ai dus sub zari senine,
Sufletul mi-ai mangaiat!
De aceea-Ti canta-ntruna
Inima-mi, ce-ai innoit
Si doresc ca totdeauna
Sa stau la sanu-Ti, smerit.
Aceasta poezie e scrisa de multa vreme, dar acum m-am hotarat s-o daruiesc si altora, cu dorinta sa le fie incurajare, asa cum a fost si pentru mine, atunci cand am scris-o, inspirata de Domnul.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1759
- Export PDF: 3
Opțiuni
Din același album
Geneza 2:24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.