Striga odată prin pustiu un om,
Striga să pregătim un drum:
Să ridicăm dar valea cea abruptă
Și să plecăm și muntele și dealuri.
Fă loc să meargă Domnul,
Să meargă pe a ta cărare!
Stă scris și astăzi în Cuvânt:
Să pregătești o cale…
Dar oare ce-nsemnează,
Ce-a fi acest drum oare?
E drumul tău din inimă,
Azi, sparge bolovanii de minciună,
Apleacă piscul de mândrie,
Si valea egoistă o ridică!
De-ai vrea Isus ca să pășească,
Privirea ta în sus dar o ridică,
Ce poți să faci, om preaiubit,
Primește azi credința-n dar promisă!
Privește-adânc în a ta viață,
Și vezi de are loc Isus,
De ai pe cale spini de ură,
Nu te-nșela, în inimă nu e Isus!
Așa vorbește Cartea Sfântă,
Cât încă mai răsun-un glas,
Cât încă se aude: , , Vino!”,
Fă chiar acum măcar un pas!
Poezia a fost scrisă pe data de 23 noiembrie 2022 când citind din Biblie am ajuns unde se vorbea despre Ioan Botezătorul și lucrarea lui, am întreaga Scriptură și nu am găsit să fi ridicat vreo vale sau să fi aplecat vreun munte, iar Duhul Sfânt mi-a dat lumină să înțeleg că nu este vorba despre formele geografice de pe acest pământ ci de lucrurile strânse în inimă de fiecare om