Ți se-nchină Ție cerul,
Și pământul Dumnezeu,
El în fața Ta se-nchină,
Când răsună glasul Tău.

Mările de Tine-ascultă,
Și pădurile foșnesc,
Apele ce-s curgătoare,
Cand strigi ele se opresc.

Păsările nu-și au zborul,
Frânt pe drumul ce-ai deschis,
Căci pe brațul Tău Isuse,
Sunt acei spre Paradis.

Soarele pe cer răsare,
Când de sus Tu poruncești,
Orbilor le dai vedere,
Căci lumina sfântă ești.

Măreția Ta-i văzută,
Peste tot pe-acest pământ,
Heruvimii strigă-n ceruri,
Sfânt ești Doamne, sfânt ești, sfânt.

Se cutremură pământul,
Când cobori prezența Ta,
Muților deschizi Tu gura,
Să te poată lăuda.

Mare este-a Ta putere,
Și iubirea ce o ai,
Lângă cei zdrobiți Tu Doamne,
Ești Acela care stai.

Morților le dai Tu viață,
Căci Tu Domnul vieții ești,
Ești Stăpân pe-ntreg pământul,
Cerurile-mpărățești.

Slava Ta este văzută,
De acei neprihăniți,
Mâna Ta este simțită,
De acei ce-s prigoniți.

Numai Unul ești sub soare,
Și așa va rămânea,
Ultimul cuvânt el este,
Doamne doar în gura Ta.

Prin a Ta înțelepciune,
Toate Tu le-ai întocmit,
De aceea ești Isuse,
Când vorbești... cel auzit.

Vei rămâne-o veșnicie,
Împăratul tuturor,
Tu ești Alfa, ești Omega,
Șansa celor care mor.
Amin