Fiind copii ai Tatălui din cer
Ne copleşeşte dragostea-I divină
Şi poţi oricând, cum şi eu pot să-i cer,
Din marile-I comori vreun giuvaer
Aflat printre podoabe de lumină.
El are necuprinse bogăţii
Şi pentru noi, copiii Lui, sunt toate,
Dar ne-alintăm, cerând doar jucării,
Iar darurile mari din veşnicii
Rămân pe mai departe ambalate.
Lăsăm în cer comorile de preţ
Continuând să cerem acadele
Şi-n loc de-armura celui îndrăzneţ
Cerem păpuşă, minge, trenuleţ
Şi stăm în praf, nu-n pulbere de stele.
În cer sunt pentru noi aripi de zbor,
Elan şi râvnă şi înţelepciune
Şi tunet pentru glas, şi-alin, şi dor,
Şi fapte în veşmânt strălucitor
Şi dragoste, şi duh de rugăciune.
Sunt multe în cerescul galantar
Căci pentru noi le-a pus acolo Tatăl
De dincolo de-al timpului hotar
Şi-aşteaptă răbdător să cerem doar,
Iar El să ni-l ofere-ndată: Iată-l.
Să cerem din tezaurul imens
Al Tatălui ceresc daruri divine
Şi astfel vom da vieţii un nou sens
Trăind nu doar frumos, ci şi intens,
Ca-nvingători ai răului prin bine.
Suntem copii ai Tatălui ceresc
Care în nesfârşita-I bunătate
Dă daruri sfinte celor ce-şi doresc.
Să îndrăznim cu cei ce îndrăznesc
Şi vom avea din plin daruri bogate.
Amin
Vulcan, oct. 2009
Superb!
Darurile obliga la activitate si poate tocmai de aceia unii nu cer astfel, daruri,convenind cu ei insisi,ca e mai comod sa primesti decat sa dai(darurile insa sunt spre folosul altora).
Sa indraznim sa cerem si sa indraznim sa folosim darurile.
Domnul cu tine,fratele meu!!!