Bulbul de crin

În ceasurile stranii când treci prin încercare,
Şi doar dezamăgirea-i răsplata muncii tale,
Când ai în jur doar lucruri stricate şi murdare,
Tu să nu uiţi o clipă, eşti încă jos în vale!

Priveşte în grădină a crinilor splendoare,
Şi te întreabă oare de unde-au frumuseţea?
Şi dacă ai răspunsul la-această întrebare,
Poţi să alungi departe din viaţa ta tristeţea.

Un bulb de crin nu este frumos la-nfăţişare,
Dar cândva de o mînă e pus acolo-n groapă,
Acoperit de tină, călcat chiar în picioare,
De parcă-i sortit morţii în lumea-ntunecată.

Dar el aşteaptă-n taină să vină ziua-n care,
Va răsări prin tina ce-i stă acum în faţă,
Şi absorbind cu sete căldura de la soare,
Se va-nălţa-n lumină pentru o nouă viaţă.

Aici în lumea nouă sub bolta cea senină,
Nu-şi mai aduce-aminte de nemiloasa soartă,
Şi din noroiul negru din groapa cea cu tină,
El scoate frumuseţea ce numai crinii-o poartă!

Învaţă de la bulbul de crin ce-i fericirea,
Să-ţi poţi schimba viaţa deplin prin transformare,
Din murdăria urii să răspândeşti iubirea,
Şi să fi pentru alţii o binecuvântare.

Ilie Belciu