Siguranta biruintei
Autor:
Dănuț Burla
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Incurajare
Resursa adaugata de Danut-Burla01 in 17/01/2024
Resursa adaugata de Danut-Burla01 in 17/01/2024
Siguranta biruintei
Traind departe de Hristos
Aici in firea paminteasca
Cu radacinile adinci
Cind fiinta noastra e lumeasca,
Cautam adesea scotocim,
Tot prin arhivele invechite,
Cu pilde vechi, si cu modeluri,
Tot pamintesti intelenite.
Desi a fost si e intruna
Un singur, cel mai Sfint model!
Prin jertfa Sa, si prin viata,
Isus Hristos, cerescul Miel!
A fost model in rugaciune,
In nopti ce petrecea pe munte,
Nu scrie nici in Evanghelii,
Despre a lor numar cit de multe.
Prin mii de pilde in traire!
Ce, nu ni s-au putut reda,
El a lasat urmasi continuu,
Calcind mereu pe urma Sa.
Chiar pe martirii ce la fiare,
Au fost adesea aruncati,
Si arsi pe rug, cu ferastraie,
Pe ei adesea i-au taiat!
Dar, daca pofta grea a firii,
Ne tine in lume strinsi legati,
Dincolo in tara fericirii,
Noi nicidecum nu avem frati.
Am fost chemati la suferinta,
Ca sa suferim silnicia,
Sa nu ne razbunam nicicind,
Rasplata - i mare vesnicia.
Sa ne oprim sa comparam,
O viata lunga pe pamint,
Cu intristari, amaraciuni,
Sub silnicie apasind.
In cer nu sunt masura anii,
Cum sunt aici jos pe pamint,
Ca n-au numar nici milioane,
De ani de aici, in cerul sfint.
Iar vesnicia-i rasplatita,
Cu viata in desavirsire,
Cu mingiiere de la Domnul,
Ce nu se poate azi descrie.
Pentru a ajunge in siguranta,
Avem nevoie, pocainta,
Traita toata in intregime,
Sa arda in flacari vii credinta.
Caci asa cum ne spunea Domnul:
Secretul sfint i-l intelegi,
Cu cit mai mult te daruiesti,
Cu viata ta, cuforte in tregi.
Caci cistigarea vesniciei,
Acesta lucru; temelie-i,
Pentru orice rascumparat,
Cetatenia imparatiei!
Din nou in slava vesnica!
Din nou de unde am cazut!
In locul care ne-a zidit,
Si ne-a asezat cind ne-a facut!
Stapinul Dumnezeul Vesnic,
Ce si-a calcat pe hotarire!
Din dragostea-I desavirsita!
Dindu-ne noua mintuire!
Caci lucru acesta pamintesc,
E numai pentru a vietui,
Acesta trup, si ce-i ceresc,
Sa poata a se desavirsi.
Familia, copii, nevasta,
Barbat, bunici, indiferent,
E o implinire a poruncii,
Data in Vechiul Testament.
Cresteti! si inmultiti-va!
Umpleti pamintul! stapiniti-l!
Dar nicidecum n-a poruncit,
De silnicie coplesiti-l.
Aceasta lunga silnicie,
Este lucrarea celui rau,
Ce lupta pentru nimicire,
A fiilor lui Dumnezeu.
Mergind pe drumul mintuirii,
De jos incepem a urca,
Si de la prima hotarire,
Dorim pe Domnul a urma.
Dar prima lupta ce o dam,
Este desprinderea de toate,
De aici de a mortii legaturi,
Deschizind drumul innainte.
E lupta grea intotdeauna,
Satan nu vrea ca sa cedeze,
El vrea in lanturile firii,
Mereu legati sa ne pastreze.
Dar este strict, e necesar,
In intregime eliberati,
De acest jug, de grea povara,
Ca sa ajungem usurati.
In multe lucruri intervine,
Cu dragoste, chiar Dumnezeu,
Cin cu nuiaua ne loveste,
Ne desprinde de tot ce-i rau.
Dar insa lupa ce o dam,
E tot cu Domnul Isus alaturi,
E lunga, grea, istovitoare,
Dar biruinta e din ceruri.
Cind ne imbraca in sfintire,
Chiar lupta, merge inainte!
Caci drumul spre desavirsire,
De acolo incepe innainte!
Dar in puterea biruintei,
E dragostea pusa de sus,
Si harul mare al credintei,
E dat chiar de Domnul Isus!
De aceia astazi sa intelegem,
Caci nu de noi depinde harul!
Ci? cu masura hotarita,
I -l toarna El sfintind altarul!
Dar noi putem sa-l cistigam,
Staruind dupa indurare,
Caci Domnul in dragostea Sa,
Toarna belsug de har pe cale!
Si cind ajungem plini de har!
Viata o traim curata!
Cuvintul Vietii ne vorbeste!
De siguranta de El data!
Caci Domnul Isus ne-a vorbit
Daca ve-ti face toate aceste;
Ce pe pamint v-am poruncit,
De voi in cer va fi ferice!
Caci a trai Cuvintul Sau
Este trairea in intregime,
Si rasplatirile in cer,
Sunt sigure in desavirsire.
Iar siguranta biruintei!
Este puterea daruirii!
Vietii noastre prin credinta!
Mergind pe drumul mintuirii!
Si sa-l rugam pe Domnul Slavei,
Sa ne aprinda dragostea,
Mai mult chiar decit cea de intii,
Desavirseasca inima!
Caci daca am pornit spre viata?
E numai ca El ne-a iubit!
Dorim din inima ne faca!
In omul nou, desavirsiti!
Ca sa ajungem sus acasa!
De aceia L-asteptam plingind!
Sa fim in vesnicii la masa!
O! Vino! ! ! Doamne mai curind!
Amin
Fratele Danut Burla, 1994
Traind departe de Hristos
Aici in firea paminteasca
Cu radacinile adinci
Cind fiinta noastra e lumeasca,
Cautam adesea scotocim,
Tot prin arhivele invechite,
Cu pilde vechi, si cu modeluri,
Tot pamintesti intelenite.
Desi a fost si e intruna
Un singur, cel mai Sfint model!
Prin jertfa Sa, si prin viata,
Isus Hristos, cerescul Miel!
A fost model in rugaciune,
In nopti ce petrecea pe munte,
Nu scrie nici in Evanghelii,
Despre a lor numar cit de multe.
Prin mii de pilde in traire!
Ce, nu ni s-au putut reda,
El a lasat urmasi continuu,
Calcind mereu pe urma Sa.
Chiar pe martirii ce la fiare,
Au fost adesea aruncati,
Si arsi pe rug, cu ferastraie,
Pe ei adesea i-au taiat!
Dar, daca pofta grea a firii,
Ne tine in lume strinsi legati,
Dincolo in tara fericirii,
Noi nicidecum nu avem frati.
Am fost chemati la suferinta,
Ca sa suferim silnicia,
Sa nu ne razbunam nicicind,
Rasplata - i mare vesnicia.
Sa ne oprim sa comparam,
O viata lunga pe pamint,
Cu intristari, amaraciuni,
Sub silnicie apasind.
In cer nu sunt masura anii,
Cum sunt aici jos pe pamint,
Ca n-au numar nici milioane,
De ani de aici, in cerul sfint.
Iar vesnicia-i rasplatita,
Cu viata in desavirsire,
Cu mingiiere de la Domnul,
Ce nu se poate azi descrie.
Pentru a ajunge in siguranta,
Avem nevoie, pocainta,
Traita toata in intregime,
Sa arda in flacari vii credinta.
Caci asa cum ne spunea Domnul:
Secretul sfint i-l intelegi,
Cu cit mai mult te daruiesti,
Cu viata ta, cuforte in tregi.
Caci cistigarea vesniciei,
Acesta lucru; temelie-i,
Pentru orice rascumparat,
Cetatenia imparatiei!
Din nou in slava vesnica!
Din nou de unde am cazut!
In locul care ne-a zidit,
Si ne-a asezat cind ne-a facut!
Stapinul Dumnezeul Vesnic,
Ce si-a calcat pe hotarire!
Din dragostea-I desavirsita!
Dindu-ne noua mintuire!
Caci lucru acesta pamintesc,
E numai pentru a vietui,
Acesta trup, si ce-i ceresc,
Sa poata a se desavirsi.
Familia, copii, nevasta,
Barbat, bunici, indiferent,
E o implinire a poruncii,
Data in Vechiul Testament.
Cresteti! si inmultiti-va!
Umpleti pamintul! stapiniti-l!
Dar nicidecum n-a poruncit,
De silnicie coplesiti-l.
Aceasta lunga silnicie,
Este lucrarea celui rau,
Ce lupta pentru nimicire,
A fiilor lui Dumnezeu.
Mergind pe drumul mintuirii,
De jos incepem a urca,
Si de la prima hotarire,
Dorim pe Domnul a urma.
Dar prima lupta ce o dam,
Este desprinderea de toate,
De aici de a mortii legaturi,
Deschizind drumul innainte.
E lupta grea intotdeauna,
Satan nu vrea ca sa cedeze,
El vrea in lanturile firii,
Mereu legati sa ne pastreze.
Dar este strict, e necesar,
In intregime eliberati,
De acest jug, de grea povara,
Ca sa ajungem usurati.
In multe lucruri intervine,
Cu dragoste, chiar Dumnezeu,
Cin cu nuiaua ne loveste,
Ne desprinde de tot ce-i rau.
Dar insa lupa ce o dam,
E tot cu Domnul Isus alaturi,
E lunga, grea, istovitoare,
Dar biruinta e din ceruri.
Cind ne imbraca in sfintire,
Chiar lupta, merge inainte!
Caci drumul spre desavirsire,
De acolo incepe innainte!
Dar in puterea biruintei,
E dragostea pusa de sus,
Si harul mare al credintei,
E dat chiar de Domnul Isus!
De aceia astazi sa intelegem,
Caci nu de noi depinde harul!
Ci? cu masura hotarita,
I -l toarna El sfintind altarul!
Dar noi putem sa-l cistigam,
Staruind dupa indurare,
Caci Domnul in dragostea Sa,
Toarna belsug de har pe cale!
Si cind ajungem plini de har!
Viata o traim curata!
Cuvintul Vietii ne vorbeste!
De siguranta de El data!
Caci Domnul Isus ne-a vorbit
Daca ve-ti face toate aceste;
Ce pe pamint v-am poruncit,
De voi in cer va fi ferice!
Caci a trai Cuvintul Sau
Este trairea in intregime,
Si rasplatirile in cer,
Sunt sigure in desavirsire.
Iar siguranta biruintei!
Este puterea daruirii!
Vietii noastre prin credinta!
Mergind pe drumul mintuirii!
Si sa-l rugam pe Domnul Slavei,
Sa ne aprinda dragostea,
Mai mult chiar decit cea de intii,
Desavirseasca inima!
Caci daca am pornit spre viata?
E numai ca El ne-a iubit!
Dorim din inima ne faca!
In omul nou, desavirsiti!
Ca sa ajungem sus acasa!
De aceia L-asteptam plingind!
Sa fim in vesnicii la masa!
O! Vino! ! ! Doamne mai curind!
Amin
Fratele Danut Burla, 1994
Aceasta poezie am primit-o intro seara de duminica, dupa un sfat fratesc care a durat cam multi si s-a transformat intr-o mica sfada frateasca intre unii batrini, la care si daca voiam sa plec din acest sfat nu puteam ca lucram cu tineretul si subiectul era un fel de biciuire a tineretului neascultator in ghilimele de catre batrini. Nu puteai sa vorbesti nimic de unii ce erau incinsi ca cocosii dezbateri despre niste minciuni si zvonuri scoase din invidie...
Cum eram printre responsabilii de tineri si copiii adolescenti organizind cite o slujba a tinerilor pe luna, am fost asa de pus si eu intr-o pozitie dura de aparare iar cearta nu-mi era specificul meu si nu puteam sa o sufar mult sa aud fara sa intervin cu un cuvint de impaciuire la care am asteptat aproape 3 ore sa-mi dea voie cei mai rai de gura...
Atunci am intrebat pe Domnul : Cine mai ajunge mintuit Doamne din rautatea asta si ura ce o vad ?
Domnul mi-a dat un cuvint cu care am stins focul : Am zis asa, fratilor daca izbim mieluseii de toti peretii cum ne ataca si ne chinuie demonii ? Cum vom ajunge in cer ? Ce o sa-i spunem Domnului Isus despre ziua de azi ? Nu am primit raspuns dar toti au ramas muti ca o minune. Fratele pastor a citit un cuvint si am facut o rugaciune de iertare si nu a mai avut loc nici o cearta de aceasta avengura in Biserica cit am fost acolo membru.
Aceasta poezie este raspunsul la intrebarea de acolo pina mai traiesc si sa fie de zidire sufleteasca si imbarbatare pina vom pleca la cer pentru toti.
Comentariile sunt oprite pentru această resursă.
Statistici
- Vizualizări: 273
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,