PRIMĂVARA DIN SUFLET
E-n inimă, tot timpul, primăvară
Când ea e locuită de Hristos
Iubirea Lui adâncă e-o comoară,
Povata Lui e de-un real folos.
Atunci fiinta-ntreagă e cuprinsă
De adierea Duhului preasfânt
Si-un simt din zarea necuprinsă
Ne conectează cu vesnicul Cuvânt,
Atunci în noi pătrunde raza
Ce ne-ncălzeste si ne tine puri
Nicicând nu ne-nfăsoară groaza
Nici nu ne-afectează vorba celor duri.
E primăvară-n sufletul în care
E loc pentru iubire si cântări
Acolo s-a produs o transformare
Ce a născut atâtea binecuvântări...
Iar umbrele tristetii care-odată
Ne chinuiau si ne dădeau cosmar
Au dispărut – fiinta-i inundată
Cu unde line din divinul Har.
E-acum senin în fiintele predate,
E primăvară si asa va fi mereu
Acele stări de gheată, toate...toate
Au fost topite de bunul Dumnezeu.
15 Aprilie, 2008