Floarea - Soarelui
Autor: Cristina Simota  |  Album: Inimă de Copilaș  |  Tematica: Copii
Resursa adaugata de Crissi99 in 04/07/2024
Colo în grădină a-nflorit o floare
Care-și poartă-n vânturi aurul-cunună...
Care își îndreaptă chipul către Soare,
Cântul să i-l cânte, dorul să i-l spună...

"Când o să fiu mare vreau să fiu ca tine,
Vis ce mă-ncălzește, Soarele meu tată...
Să-ncălzesc pe-oricine, împărțind din mine,
Și să fiu lumină pentru lumea toată... "

Soarele-i zâmbise înapoi c-o boare,
Mângâind-o iară-n tainică iubire...
Dăruind lumină Visului, cel mare,
Să-și găsească drumul către împlinire...

Picurând-o dulce peste chipul florii,
Peste fiecare a ființei parte,
Ea rodi într-însa rodul cel din glorii,
Care o ucide, care o împarte...

Arsă și plecată, floarea sta tăcută,
Fără să-nțeleagă vreme îndelungă...
Și veneau copiii cei flămânzi s-o rupă
Și a ei sămânță, rând pe rând, s-o smulgă...


Iată-ți Visul Jertfei împlinit pe lume,
După așa arșiți și așa tăcere... –
Căile Iubirii sunt de-a pururi bune,
Chiar de-ades coboară-n valea de durere...

Astăzi ești ca Dânsul, cum ți-ai pus dorință
Soarelui tău tată ce ți-a pus lumină...
Și ai împărțit-o chiar prin suferință
Și-ai hrănit mulțimea cu o boabă plină...


Bucură-te, fiică, dăinuind prin alții,
Cum ți-a fost din veacuri hărăzit menire...
Uite cum în Soare strălucesc talanții,
Când prin ei tu mângâi cu a Lui iubire...

Amin.

Dumnezeu ne onorează dorința nobilă de a fi ca El, iar El a fost gata să Se frângă pe Sine pentru noi, Pâinea Cinei celei de Taină... Dacă nu murim mai întâi, nu putem aduce rod, din care să se hrănească cei flămânzi după Dumnezeu.


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 85
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni