Când vine paharul durerii și-i plin
Și-l văd cum se-nclină și varsă venin,
Cu dânsul mă clatin... Nu-l vreau și nu pot
Să-l beau pân' la capăt, cu spumă cu tot...
Când sufletu-mi este de neguri cuprins
Și-mi pare în noapte de zbucium învins,
Un Susur mi-aduce aminte mai lin
De-o Frunte căzută sub ram de măslin...
Când Domnul luat-a pe trei ce-i iubea
Și-n picuri de sânge cu foc priveghea...
În chin ca de moarte și-n strigăt nespus,
Spre Tatăl Iubirii, din ceruri de sus...
"O, Tată, 'ndepartă al morții pahar... " -
O Inimă Sfântă Se tânguie iar...
Și iar... "Însă, totuși, nu Eu cum voiesc!
Căci Voia-Ți întreagă venii s-o-mplinesc!
Doar Ea îmi e Pâine! Doar Ea îmi e Țel!
Venit-am în lume să mor ca un Miel...
Să beau o otravă... Să beau un amar,
Ca omul să soarbă al Vieții Pahar!"
Și fruntea în pulberi din nou Îi căzu... -
" O, Tată din ceruri... O Voie... Doar Tu!"
Când vine paharul durerii și-i plin,
Privesc Ghetsimanii și Mielul sublim...
Mă doare pelinul... Nu-l vreau... Însă pot
Să-l beau pân' la capăt, cu spumă cu tot... !
Căci Domnul mă naște asemeni cu El,
Pe lumea durerii și eu să fiu miel...
Să-mi frângă dorința pe-al Jertfei altar,
Părtaș la Iubire... Părtaș la... pahar.
Amin.
17 iulie 2024. A bea paharul suferinței este inevitabilul din identificarea noastră cu viața, moartea și învierea Domnului Isus... Câteodată, paharul pe care îl avem de băut ne pare prea dureros... dar dacă privim la Cel care l-a băut înaintea noastră (pentru că da, "El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui..." - Isaia 53:4), totul devine posibil. În noaptea aceasta și eu am băut un pahar... și acest fapt, prin harul Domnului Isus, a fost inspirația pentru poezia "Paharul durerii", alături de pasajele biblice care relatează tabloul lepădării de Sine a Domnului din Ghetsimani. Nimic nu e prea amar când El priveghează împreună cu noi...