Mi-e gândul îndreptat spre soare,
lumini jucăușe în față mă privesc,
desprins este soarele dincolo de zare
îl petrec spre-asfințit și-i șoptesc.
-Du dorul de cer cu tine acolo
unde Tatăl te pornește cînd răsari încet,
să-mi trimită răspuns la ruga-nchinării,
spune-i Tatalui că-l aștept.
-Să cânt când cerul se-nchină,
să râd când El îmi zîmbește,
să tac când îmi poruncește.
Să plâng când fața-I e întristată,
când e respins de cei
cărora drumul veșniciei le-arată,
să plec când El mă pornește
și-n mine, sufletul se sfințește.
S-adun când roada e coaptă,
să satur flămândul
cum am fost și eu săturată,
să-mi plec genunchiul în închinare,
astfel trăiesc nesfârșită sărbătoare.