Cuvânt de Mângâiere
Autor: Suflet Călător  |  Album: Lăcrămioare (6)  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Crissi99 in 02/09/2024
O, de-ai mai crede înc-odată...
Și de-ai mai face înc-un pas... -
Așa, cu ființa sfâșiată...
Așa, cu lacrimi pe obraz...

Așa, cu inima zdrobită
De greul ce-a căzut nespus...
Și cu privirea obosită
De-ai mai privi o dată-n sus...

De-ai îngâna o rugăciune
Cu un oftat rămas de ieri,
Ar răsări a Lui Minune
Și-un Glas iubit dintre tăceri...

S-ar frânge cerul pentru tine,
În ceasul ce-ți părea pustiu...
Să vezi cum izbăvirea vine
Și să-nțelegi că nu-i târziu...

Și două Brațe s-ar întinde,
Când ai crezut că toți s-au dus...
Și în Iubire te-ar cuprinde,
Cu veșnicia Lui, Isus...

Să înțelegi că-I ești Comoară
Și mai depreț de-un Heruvim...
Să nu conteze ce-o să doară,
Căci El te-a ferici deplin...

O, nu te prăbuși în tine...
Dar te-ai căzut, să nu stai jos -
Ridică-te și prin suspine
Și plânge demn, pentru Hristos!


O, de-ai mai crede înc-o dată...
Și de-ai mai face înc-un pas...
Ți-ar fi ființa alinată
Și lacrima pe-al tău obraz...

Amin.
31 august 2024. Nu știu dacă ați experimentat vreodată sentimentul că nu mai sunteți în stare de nici măcar un pas...și dacă pur și simplu v-ați oprit să așteptați ca să vedeți ce va face Dumnezeu cu voi, ce urmează "după" (deși, parcă speriați de acel "după" și tânjind să nu mai fie nimic, ca să nu mai doară așa...), cu un soi de emoție generată de copleșirea suferinței... Nu știu dacă v-ați simțit vreodată atât de detașați de toate, încât acolo să se includă și propria persoană, voi fiind un fel de simpli "spectatori" ai propriei vieți. Poate sună ciudat sau caraghios...dar poate fi o senzație cât se poate de reală. Când trecem pe aici, cred că este esențial să nu uităm Cine este Dumnezeu și cine suntem noi în El...altfel, ne vom pierde, inevitabil. Când am participat la niște conversații și dezbateri din domeniul apologeticii, cel mai provocator pentru a fi tratat argument al agnosticilor/ ateilor mi s-a părut întotdeauna "problema suferinței". Asta pentru că Răspunsul care rezolvă această problemă consider că este Cunoșterea personală și profundă a Caracterului Lui Dumnezeu, care este imaculat. Și e dificil să vorbești despre acestă Cunoștere unei inimi închise... Nu pot răspunde de ce copiii mor de foame în Africa sau în ororile războaielor...și nici de ce Dumnezeu nu intervine într-un mod miraculos în majoritatea cazurilor când este pe cale să se producă un viol... Dar tot ce putem ști cu privire la aceasta e că Dumnezeu este desăvârșit și că la Gândirea și felul Său de acționare nu mai poate fi scos sau adăugat nimic. Fiind conștienți de asta, de realitatea libertății de alegere pe care Dumnezeu a oferit-o omului (din dragoste!) și la perspectiva veșniciei, aspectul suferinței devine tot mai puțin tulburător. Și totuși, când noi înșine suntem vizați de această suferință, mai ales la un nivel înalt, numai alipirea și contopirea cu Dumnezeul nostru ne păstrează pacea, prin păstrarea viziunii corecte despre El. În frângere, doar împreună cu El mai putem crede încă o dată și mai putem face încă un pas...și doar în înaintarea cu El vom găsi alinare pentru orice lacrimă...
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 200
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni