Ghedeon – Eroul lui Dumnezeu, alesul dintre cei slabi Judecători 6:12 „Îngerul Domnului i s-a arătat și i-a zis: Domnul este cu tine, viteazule!” În vremea aceea, poporul Israel căzuse din nou în neascultare față de Dumnezeu, iar din pricina păcatului lor, fuseseră predați în mâinile madianiților timp de șapte ani. Madianiții și aliații lor jefuiau recoltele și distrugeau tot ce aveau israeliții, lăsându-i săraci și fără speranță. Frica și suferința domneau peste poporul ales, iar israeliții ajunseseră să se ascundă în peșteri și să își părăsească casele de frica asupritorilor. În mijlocul acestui haos, Dumnezeu, în mila și îndurarea Sa, alege să intervină. Și, așa cum adesea se întâmplă, El nu alege un om puternic sau de seamă, ci un om simplu, dintr-o familie neînsemnată, pe nume Ghedeon. Acesta era fiul lui Ioas, din seminția lui Manase, și, în momentul în care îngerul Domnului i-a apărut, Ghedeon se afla într-un loc ascuns, treierând grâul pentru a-l salva de furia madianiților. 1. Chemarea lui Ghedeon Îngerul Domnului i s-a arătat lui Ghedeon și i-a spus: „Domnul este cu tine, viteazule!” Ghedeon, cu toate că era un om smerit și temător, a răspuns cu îndoială, întreband: „Dacă Domnul este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri?” Ghedeon nu putea înțelege cum Dumnezeu putea fi cu ei în timp ce poporul Său era asuprit. Domnul, însă, avea un plan măreț. El l-a privit pe Ghedeon, nu prin prisma slăbiciunilor lui, ci prin prisma ceea ce putea deveni cu ajutorul Lui. „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește pe Israel din mâna madianiților. Oare nu te trimit Eu?” (Judecători 6:14). 2. Îndoiala și încrederea în Dumnezeu Cu toate acestea, Ghedeon nu era convins. El se simțea nepotrivit pentru o asemenea sarcină. „Cum voi izbăvi eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu!” (Judecători 6:15). Dar Dumnezeu i-a răspuns cu o promisiune plină de putere: „Eu voi fi cu tine, și vei bate pe madianiți ca pe un singur om.” Îndoielile lui Ghedeon au continuat. El a cerut un semn de la Dumnezeu, ca să fie sigur că este cu adevărat trimis de El. Ghedeon a adus o jertfă Domnului, iar îngerul Domnului a făcut ca focul să se aprindă din stâncă și să mistuie jertfa, confirmându-i astfel că Dumnezeu era cu el. 3. Curățarea idolilor Înainte ca Ghedeon să poată elibera poporul, Dumnezeu i-a poruncit să dărâme altarul lui Baal și să taie stâlpul idolatru al Așerei, zeița pe care o venerau oamenii din cetatea lui. Cu teamă, Ghedeon a făcut acest lucru noaptea, de teamă să nu fie văzut de concetățenii săi. Când oamenii au descoperit dimineața ce făcuse Ghedeon, au vrut să-l omoare, dar tatăl său, Ioas, a intervenit, spunând că dacă Baal este un zeu adevărat, să se apere singur. Astfel, Ghedeon a fost numit și Ierubaal, care înseamnă „Baal să se răzbune”. 4. Armata redusă și minunea lui Dumnezeu După ce a fost încredințat că este cu adevărat trimis de Dumnezeu, Ghedeon a adunat o armată de 32.000 de oameni. Însă Dumnezeu a avut un alt plan. El i-a spus lui Ghedeon că armata este prea mare, căci dacă Israel ar câștiga bătălia cu atât de mulți oameni, s-ar putea lăuda cu propria lor forță, în loc să recunoască puterea lui Dumnezeu. Astfel, Domnul a redus armata lui Ghedeon la doar 300 de oameni, printr-un test simplu: cei care au băut apă din râu cu mâna au fost aleși, iar ceilalți au fost trimiși acasă. Deși acest număr părea ridicol în fața unei armate uriașe de madianiți, Dumnezeu a arătat că victoria nu depinde de numărul de soldați, ci de credința în El. 5. Victoria prin ascultare și credință În noaptea atacului, Ghedeon și cei 300 de soldați s-au împărțit în trei cete și au atacat tabăra madianiților cu o strategie neobișnuită. Fiecare soldat a avut o trâmbiță, o torță ascunsă într-un vas de lut și, la semnalul lui Ghedeon, au spart vasele, au aprins torțele și au suflat din trâmbițe, strigând: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!” Dezorientați și înspăimântați, madianiții s-au atacat unii pe alții și au fugit. Dumnezeu a dat o victorie uluitoare prin această mică armată de oameni credincioși. 6. Lecția de credință și ascultare Ghedeon este un exemplu puternic de credință și ascultare de Dumnezeu. Deși era un om obișnuit, slab și plin de îndoieli, Dumnezeu l-a ales și l-a înzestrat cu puterea necesară pentru a-și împlini misiunea. Victoria lui Ghedeon nu a fost rezultatul abilităților sale sau al numărului mare de oameni, ci al încrederii în Dumnezeu și al ascultării de poruncile Sale. Această istorie ne arată că Dumnezeu folosește oamenii slabi pentru a face lucruri mari, căci puterea Sa se desăvârșește în slăbiciune. Ghedeon a învățat să aibă încredere în Dumnezeu chiar și atunci când situațiile păreau imposibile și să asculte de El fără să se îndoiască de planurile Sale. Descrierea poemului: Acest poem spune povestea lui Ghedeon, un bărbat simplu din Israel, ales de Dumnezeu pentru a elibera poporul din mâinile madianiților. În ciuda slăbiciunilor și îndoielilor sale, Ghedeon a învățat să aibă încredere deplină în Dumnezeu, iar prin ascultare și credință, a reușit să aducă o mare victorie poporului său. Poemul este o reflectare a puterii divine care se manifestă în cei care cred și ascultă de chemarea lui Dumnezeu, chiar și atunci când totul pare pierdut. Concluzie: Această poveste ne învață că Dumnezeu nu caută oameni puternici și influenți, ci oameni care sunt dispuși să asculte de El și să se încreadă în puterea Sa. Ghedeon a fost un astfel de om, iar victoria sa asupra madianiților este un exemplu etern al credinței și ascultării față de Dumnezeu.